♥

Travel south until your skin turns brown

2011-07-18T09:00:00.000-07:00

It takes a lot of courage to release the familiar and seemingly secure, to embrace the new. But there is no real security in what is no longer meaningful. There is more security in the adventurous and exciting, for in movement there is life, and in change there is power.

- Alan Cohen

Cand veti citi aceasta postare, eu voi fi in vazduh, un Icar mai prudent, avantat spre soare. Am decis sa las totul in urma, sedentarism, vise incatusate, regrete, dezamagiri, temeri, amanari, si sa incerc din nou. Acum poate voi fi indeajuns de puternica sa lupt pentru viata pe care mi-l doresc. O viata mai plina de frumos, de descoperiri, de sens. O viata in care sa-mi folosesc mai mult potentialul, sa creez, sa invat, sa indraznesc, sa ofer. Si ce alt loc poate fi mai potrivit decat taramul florentin, care a incurajat atatia artisti. Poate ca moleculele geniului lor inca mai pot fi respirate, poate ca pe colinele unduioase ale Toscanei rodesc mai bine samburii creativitatii. Plec, intr-o mana cu geamantanul mai mult plin cu carti decat cu haine, in cealalta mana cu motanelul. Plec spre dimineti insorite, invaluite in abur de cafea, dimineti in care am de gand sa alerg si sa inot, sa pedalez pe stradele pavate cu piatra cubica. Plec spre seri petrecute pictand, mesterind, sau petrecand clipe tihnite cu cei dragi. Clipe pe care le voi impartasi aici :)

La inceput, va fi putin liniste aici, insa, dupa un timp, promit sa revin cu imagini si intamplari mult mai interesante. Aveti grija de voi si de frumosul din voi! :-*

o suta de zile dupa copilarie

2011-06-20T04:55:00.000-07:00

Sau "Sto dney posle detstva", un film rus din 1975. Cu imagini superbe, adolescenti frumosi, plin de vara si de candoare. Ca sa nu dezvalui intreaga poveste, voi reda un fragment din descrierea pe care o face unul din personaje Mona Lisei. Mi se pare ca rezuma perfect subiectul: "Vedeti voi... va veni un timp... De obicei se intampla pe neasteptate. Vei vedea dintr-o data raul, arborii si fata, si felul in care ea zambeste. Si, desi le-ai vazut de mii de ori pana acum, vei fi dintr-o data surprins de cat de neimaginat de frumoase sunt acea fata, acei arbori si acel rau, si felul in care fata zambeste. De obicei, asta inseamna ca te-ai indragostit."

Filmul poate fi descarcat de aici, subtitrarea in engleza de aici (are o usoara intarziere fata de film, dar cu VLC se poate corecta), sau poate fi vazut pe YouTube, cu tot cu subtitrare.

lazy sunday

2011-06-20T02:20:00.000-07:00

In tara libelulelor. Verzi, albastre, turquoise, batand aerul cald de vara cu miscari inegale, dupa un model stiut numai de ele. Ochiuri de apa cu pestisori alb-argintii si cate un mormoloc nisipiu. Explorand insula, observam ici colo petice de nisip pline de pestisori sidefii. Sunt cu sutele. Au avut apa cat sa eclozeze, dar caldurile din ultimele saptamani au secat-o iar ei au ramas cu ochii atintiti spre cer.

"La fata stihiei
pestii s-aduna,
cu ochii întorsi
se uita la luna.

Suveici de aur,
mici zei de apa,
luând sfatul lunii
învata sa taca."

(L. Blaga )

Ne zgariem genunchii prin tufe de mure, cu fructe rare, prea acre in mijloc de iunie. De cealalta parte a insulei, unde raul curge vijelios, vantul bate cu putere iar apa e prea rece pentru scaldat. Surprind o egreta mergand agale pe prundis, dar, vigilenta, isi ia zborul inainte de a o fotografia. Raman singura cu chirele de balta si, in timp ce le admir taria cu care infrunta vantul, scrutand apa dupa pesti, ma intreb daca acestia le ajung pentru a compensa efortul.
Caldura ne toarna plumb in tample, pleoapele se ingreuneaza. Tolanita pe patura, ma feresc cu bratul de razele filtrate prin frunzis si ma simt ca in "Picnic at Hanging Rock". Oare, daca ne lasam prada somnului, insula ne va fermeca si ne va atrage in cotloane pierdute de lume? Imi asum riscul. Nu mi-as dori sa fiu nicaieri altundeva.

unspeakably alone...

2011-06-07T04:45:00.000-07:00

Decizii importante, schimbari majore... Asta e exact sentimentul pe care il am acum...

To be continued.

one day

2011-06-07T01:59:00.000-07:00

Intr-o zi, casa mea va arata asa...

Fotografii de Brie Williams.

stiri din gradina bunicii

2011-05-30T02:46:00.000-07:00

Regret ca va fi vanduta, acum ca bunica mea nu mai e. O adevarata oaza pe o strada prafuita si murdara, pe care eu o numesc Micul Afganistan. Nu voi uita nicicand vara ploioasa in care am locuit aici. Copacii cu scoarta innegrita de umezeala, plini de iedera de un verde iradiant, leaganul improvizat din parul batran, unde pictam si ascultam Mireille Mathieu, merele dulci-acrisoare, puzderia de melci, agrisele care-ti strepezeau dintii, tufele gigantice de caprifoi, pisicile trecand in goana (sora-mea obisnuia sa spuna ca poti comunica cu ele, daca in timp ce miauni te gandesti la ce le spui), gradinita de ierburi mediterane (substitut al gradinii visate de mama), bujorii, narcisele, zambilele, lalelele batute, lacramioarele (descendente ale unor lacramioare gigantice de padure), bondarii, noptile in care ascultam Radio Cultural sau citeam pana spre dimineata, sertarele pline de vederi si martisoare, pe care le pradam cu sora mea, fotoliul galben, lampa cu lalele, iepurasii din copilarie, carora le dadeam rostopasca, invartita de dovleac. Si cate si mai cate.

noaptea muzeelor

2011-05-28T10:47:00.000-07:00

Cu intarziere :)

Muzeul Satului:

Muzeul National de Istorie:

Expozitie avand ca tema comunismul. Prima imagine reprezinta o locuinta din acea epoca. Am recunoscut multe obiecte, mai ales discurile de vinil, pe care inca le mai am.

Tezaurul. Teribil de emotionant sa il vezi pe viu! Secole de istorie expuse intr-o singura incapere...

Am vazut la Roma Columna lui Traian, dar nu indeajuns de aproape incat sa observ cat de detaliat si expresiv sunt redate cele doua razboaie daco-romane. Impresionant!

Si... cireasa de pe tort: Cimitirul Bellu. Din pacate prea intuneric si prea aglomerat ca sa fac fotografii de calitate. Dar o atmosfera aparte, in mod sigur. Aria lui Bach, cantata de un cvartet de coarde, alei marginite de candele, parfumul florilor de castan, cer instelat si multa melancolie.

today

2011-05-27T15:13:00.000-07:00

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Soare. Campuri cu maci si margarete. Salcami infloriti. Bicicleta. Jeansi scurti. Rucsac. Aparate foto. Field journal. Creioane & acuarele. Salvie purpurie. Patlagina. Cochilii minuscule. Cartofi copti pe soba. Un cuc alungandu-si singuratatea cu un cantec.

date a girl who reads

2011-05-26T05:13:00.000-07:00

by Rosemarie Urquico

(In response to Charles Warnke’s You Should Date an Illiterate Girl)

Date a girl who reads. Date a girl who spends her money on books instead of clothes. She has problems with closet space because she has too many books. Date a girl who has a list of books she wants to read, who has had a library card since she was twelve.

Find a girl who reads. You’ll know that she does because she will always have an unread book in her bag.She’s the one lovingly looking over the shelves in the bookstore, the one who quietly cries out when she finds the book she wants. You see the weird chick sniffing the pages of an old book in a second hand book shop? That’s the reader. They can never resist smelling the pages, especially when they are yellow.

She’s the girl reading while waiting in that coffee shop down the street. If you take a peek at her mug, the non-dairy creamer is floating on top because she’s kind of engrossed already. Lost in a world of the author’s making. Sit down. She might give you a glare, as most girls who read do not like to be interrupted. Ask her if she likes the book.

Buy her another cup of coffee.

Let her know what you really think of Murakami. See if she got through the first chapter of Fellowship. Understand that if she says she understood James Joyce’s Ulysses she’s just saying that to sound intelligent. Ask her if she loves Alice or she would like to be Alice.

It’s easy to date a girl who reads. Give her books for her birthday, for Christmas and for anniversaries. Give her the gift of words, in poetry, in song. Give her Neruda, Pound, Sexton, Cummings. Let her know that you understand that words are love. Understand that she knows the difference between books and reality but by god, she’s going to try to make her life a little like her favorite book. It will never be your fault if she does.

She has to give it a shot somehow.

Lie to her. If she understands syntax, she will understand your need to lie. Behind words are other things: motivation, value, nuance, dialogue. It will not be the end of the world.

Fail her. Because a girl who reads knows that failure always leads up to the climax. Because girls who understand that all things will come to end. That you can always write a sequel. That you can begin again and again and still be the hero. That life is meant to have a villain or two.

Why be frightened of everything that you are not? Girls who read understand that people, like characters, develop. Except in the Twilight series.

If you find a girl who reads, keep her close. When you find her up at 2 AM clutching a book to her chest and weeping, make her a cup of tea and hold her. You may lose her for a couple of hours but she will always come back to you. She’ll talk as if the characters in the book are real, because for a while, they always are.

You will propose on a hot air balloon. Or during a rock concert. Or very casually next time she’s sick. Over Skype.

You will smile so hard you will wonder why your heart hasn’t burst and bled out all over your chest yet. You will write the story of your lives, have kids with strange names and even stranger tastes. She will introduce your children to the Cat in the Hat and Aslan, maybe in the same day. You will walk the winters of your old age together and she will recite Keats under her breath while you shake the snow off your boots.

Date a girl who reads because you deserve it. You deserve a girl who can give you the most colorful life imaginable. If you can only give her monotony, and stale hours and half-baked proposals, then you’re better off alone. If you want the world and the worlds beyond it, date a girl who reads.

more Glen Hansard loveliness

2011-05-12T00:17:00.000-07:00

Dimineata asta promitea un rest de zi naspa (termen sugestiv, folosit numai in cazuri de lehamite profunda); nu stiu daca e cafeaua sau melodia asta, dar, dintr-o data, totul pare luminos si frumos. More Glen Hansard loveliness.

Noaptea Muzeelor - 14 mai 2011

2011-05-11T09:34:00.000-07:00

Nu stiu daca v-am povestit, dar am o slabiciune pentru piatra acoperita de muschi, licheni, iedera si pentru povestile triste. O ecuatie din care reiese ca am o slabiciune pentru... cimitire. Nu pentru orice fel de cimitire, ci pentru cele vechi, cu monumente funerare frumoase, cu statui si arbori. M-am indragostit pe loc de cimitirul protestant din Sighisoara, am umblat ore in sir pe jos pana l-am gasit pe cel al strainilor din Roma, unde si-a aflat odihna John Keats (cand am ajuns era deja inchis, dar mi-am promis sa revin), am infruntat suspiciunea administratorului unui cimitir din Focsani ( care s-a speriat vazand ca fac fotografii si m-a rugat sa nu vandalizez monumentele :)) By the way, cimitirul asta are o alee superba de castani. Am descoperit-o anul trecut, cu bolta inalta, ca o catedrala gotica vegetala si un covor inmiresmat de flori de castan. Cand voi developa fotografiile, le voi pune aici) si visez la cimitirul Highgate din Londra. Asa ca intelegeti de ce sunt teribil de entuziasmata ca cimitirul Bellu participa la Noaptea Muzeelor. Sambata asta il voi vizita negresit cu niste prieteni care au trecut peste ciudatenia preferintelor mele :D Abia astept povestile cu care ne vor delecta organizatorii, micul concert simfonic si atmosfera! Sper sa am posibilitatea de a face fotografii. Voi unde mergeti de Noaptea Muzeelor?

foto by plitch

Reamintire

2011-05-11T07:45:00.000-07:00

Via: Medical Billing And Coding

Ploua cu stele

2011-04-21T03:42:00.000-07:00

In noaptea asta iara cad Liridele. De fapt, e maximum de activitate. Nu va dau detalii, ca se gasesc destule pe net. In schimb, in cinstea acestui eveniment special, postez un fragment din cartea pe care o citesc acum, "Cazul Jane Eyre" de Jasper Fforde, care-mi place teribil (nu voi uita sa-i fac o recenzie, la fel si "Umbrei lui Poe", cum am promis):

IF: Bottled

2011-04-13T05:37:00.000-07:00

If I had time, I would have drawn something around one of my favourite quotes for this week's Illustration Friday theme:

"If only there could be an invention that bottled up a memory, like scent. And it never faded, and it never got stale. And then, when one wanted it, the bottle could be uncorked, and it would be like living the moment all over again."

— Daphne du Maurier (Rebecca)

But since I'm so busy these days, I post something I drew a while ago:

"for as long as forever exists"

2011-04-01T12:55:00.000-07:00

In seara asta ma reindragostesc de vocea lui Glen Hansard. Fie in The Frames, fie in The Swell Season (cu care a filmat si "Once"), muzica lui ma defineste in toate starile posibile. N-am cuvinte sa exprim cat de mult ii iubesc cantecele. Ok, recunosc ca o parte din afectiune se rasfrange si asupra persoanei... Redhead? Funny accent? Guitar in hand? And that voice...that voice...Enough to sweep me off my feet.

Va las sa va delectati...

book reviews

2011-03-10T00:19:00.000-08:00

Nu ma pricep deloc la recenzii. Ideile nu se leaga. Parerile nu sunt bine definite, nu sunt indeajuns de inchegate si categorice. Dar incerc. Ultimele doua carti citite au fost "Sotia calatorului in timp" de Audrey Niffenegger si "A treisprezecea poveste" de Diane Setterfield.

Am tinut cartea asta in raft cateva luni inainte sa incep s-o citesc. Ma feream de prea mult romantism. Nu mai stiu ce m-a determinat sa o citesc in sfarsit. Da, am gasit romantism, dar nu dulceag. Mai degraba amarui. Mi-a placut ideea de relatie trainica, durabila dincolo de intortocherile timpului si de ciudatenia situatiei, dincolo de asteptari, de temeri, de pierderi. Mi-a placut faptul ca Henry a vazut-o pe Clare crescand, a cunoscut-o in cele mai mici amanunte, si totusi a iubit-o teribil. Si invers. Clare l-a cunoscut pe cand era matur. Si-au fost unul altuia far, fir al Ariadnei. Insa am gasit-o deprimanta. Interesanta, dar deprimanta. N-am mai plans asa la o carte de cand am citit "Lady de Winter" a lui Susan Hill (pe care am zvarlit-o cat colo de ciuda ca a gandit un final atat de trist).

"A treisprezecea poveste" se vrea a fi un neo-gotic, o imbinare a atmosferelor din "La rascruce de vanturi", "Rebecca" si "Jane Eyre". Unii includ si "Femeia in alb", dar, ca mare fan al lui Wilkie Collins, sunt sceptica. Da, are atmosfera, dar ii lipseste ceva. Poate echilibrul, structura. Personajele nu mi se par suficient dezvoltate. Personajele care merita. Povestea promite sa-si urmeze cursul firesc, cu inceput, cuprins si final, dar elemente-cheie sunt dezvaluite abia spre final. Personajele nu au loc sa respire printre crengile arborelui genealogic. In prima jumatate, se simte tensiunea din "La rascruce de vanturi". E o jumatate in care domina personaje de genul primelor sotii ale lui Rochester si Max de Winter, marcate de nebunie si promiscuitate. In a doua jumatate apare un firicel de lumina, de umanitate, sub forma relatiei dintre doua surori si a prieteniei care se leaga (cam prea tarziu) intre Vida Winter si Margaret. Surprizele sunt toate cumulate in aceasta parte. Pacat ca nu le-a exploatat mai mult. Concluzie: Povestea e interesanta, te prinde, are atmosfera, dar e structurata cu stangacie. E, pana la urma, un roman de debut, nu?
---------------
Quote: "Situatia era diferita in cazul Emmelinei. Nu avusese sansa amneziei. Suferise mai mult si mai profund. Fiecare secunda fusese o agonie, in primele saptamani. Era ca un om caruia i se amputase un membru in zilele dinainte de descoperirea anestezicului, aproape innebunita de durere, uimita ca trupul omenesc poate sa sufere atat de mult si totusi sa ramana in viata. Dar incet-incet, pe bucatele, a inceput sa se vindece. A venit clipa cand nu-i mai suferea tot corpul, ci doar inima. Si apoi a venit clipa cand chiar si inima ei a fost capabila, macar provizoriu, sa simta si alte emotii in afara de tristete. Pe scurt, Emmeline s-a adaptat la lume in absenta surorii ei. A invatat cum sa traiasca singura."

back

2011-02-25T01:57:00.000-08:00

Well, am zis ca iau o pauza si planul era sa ma intorc cu ceva (mult) mai interesant, dar nu ma pot abtine sa nu impartasesc o melodie pe care nu ma mai satur sa o ascult, i-am pierdut numarul de vizualizari pe ziua de azi. Si daca tot sunt aici, mai mentionez si ce am mai facut in ultimul timp (in ultimele luni :D ): Am digerat filme fara numar (am inceput sa fac liste pe IMDB, poate pun niste link-uri aici), am descoperit muzica noua, m-am apucat de acuarela, mi-am facut vitraliu pe fereastra, mi-am facut jurnal legat in piele, am inceput o poseta, m-am apucat de invatat italiana, carti, carti, carti, fotografii mai putine, mai mult pe film (nedevelopate deocamdata) si mai mult cu pisica (what an interesting life!). Deci, melodia...

winter is here

2010-11-30T22:16:00.000-08:00

Si odata cu ea aduce nostalgia lumii slave, visele cu exploratori polari, sanii trase de cai...As vrea sa intru in lumea lui Yuri Norstein, sa ratacesc si eu prin ceata ca micul arici si fiecare lucru obisnuit sa mi se para un mister.

music wednesday

2010-11-10T02:34:00.000-08:00

Life's crazy lately. Imi mut camera in celalalt capat al apartamentului, reamenajez, sortez si dorm cu motanel (pana acum dormea singur in camera in care ma mut, care era in curs de renovare). A fost surprinzator de cuminte aproape pe tot parcursul noptii, a dormit ca un bebelache ba in spatele meu, ba in fata mea, ba pe burta mea. In schimb, motanelul scarii s-a pus pe cantat serenade si cum dorm chiar langa peretele de BCA care da in sala scarii, se auzea perfect. Un mieunat asa lugubru, numai cantec amoros nu parea...La 3 a.m. fugaream motani in pijamale...Interesant e ca stau la etajul 4. Ma intreb, vecinii de la parter NU AU URECHI?!

Saptamana asta am descoperit Feist si Iron and Wine. De la Feist imi place mult "Secret Heart" si de la Iron and Wine - "Flightless Bird, American Mouth" si "Jezebel". Si inca mai am de ascultat.

Rest de saptamana placut! :)

image via

music wednesday

2010-11-03T06:33:00.000-07:00

Saptamana asta mai putine descoperiri muzicale. M-am bucurat sa aud ca cei de la Kings of Leon au un nou album, "Come Around Sundown". Mi se pare mai "vesel", mai putin rebel decat cele anterioare. De cate ori ascult Kings of Leon imi amintesc de excursia spontana din noiembrie trecut la Vulcanii Noroiosi cu my best friend, Mashe. De pe noul album imi plac "Radioactive", "The End" si "Pyro". Nu stiu daca urmariti blogul Toast Travels (da, Toast de la firma britanica Toast, pe care o ador). Ieri sau alaltaieri au scris despre baladele traditionale, care spun o poveste prin cantec, si au facut si un playlist. Am incercat sa le caut pe toate si mi-a placut foarte mult balada lui "Lord Randall" in interpretarea lui Andreas Scholl.

Auditie placuta!

november

2010-11-02T02:42:00.000-07:00

Iata ca a sosit si luna noiembrie, iarna se apropie cu pasi repezi, ceasul s-a schimbat. Dar peste o luna, ziua va reincepe sa creasca, asa ca ne pastram optimismul. Am luat si niste masuri concrete pentru a-mi pastra o stare de spirit pozitiva de-a lungul acestei ierni. Mai multa odihna, mai multa apa, mai multe legume si fructe, nuci si alune, Septilin pentru stimularea imunitatii si plimbare de cel putin trei ori pe saptamana. Am inlocuit cappuccino-ul zilnic cu ceaiul indulcit cu miere (mare sacrificiu!!!) si mi-am promis sa renunt la semintele foarte sarate (idem). Azi e prima zi de autodisciplina, dar deja ma simt super (cu exceptia drumurilor mai dese la baie :D ).

Am reusit sa re-invatat sa crosetez si am facut deja doua perechi de wrist warmers. Am de gand sa ma specializez si sa le fac cate o surpriza prietenilor.

O zi frumoasa!

this is where I work

2010-10-25T01:10:00.000-07:00

Firma la care lucrez a fost implicata intr-un scurt reportaj difuzat saptamana trecuta pe EuroNews. Looking good si numai de bine! ;)

Il gasiti aici.

music wednesday

2010-10-13T03:04:00.000-07:00

Saptamana asta am descoperit Jeremy Messersmith, Sarah Blasko si Dan Wilson (plus un album al trupei "sezoniere" din care face parte, Semisonic, pe care trebuie sa-l ascult mai atent). Am de ceva timp in playlist Dan Wilson "Free Life", dar in afara de melodia asta nu mai ascultasem nimic. Aseara am ascultat albumul de pe care e extrasa piesa (pre nume tot "Free Life") si imi place la nebunie! Are un timbru vocal aparte si maturitatea muzicala emana din fiecare piesa. Ce-am remarcat la cei trei pana acum, pe rand:

Jeremy Messersmith: Organ Donor si A Girl, a Boy and a Graveyard.

Sarah Blasko (inca n-am gustat-o cum trebuie): We Won't Run si All I Want (videoclipul de data trecuta).

Dan Wilson (nu prea am gasit videoclipuri...): Golden Girl (superbe versuri), Breathless, She Can't Help Me Now, Free Life. Mmm, imi plac toate de pe album, vi-l recomand.

Ati vazut videoclipul asta al lui Katie Melua? Mi se pare foarte frumos facut. O imbinare de epoci si culturi si un omagiu adus miscarii si corpului uman.

Luni, inainte de miezul noptii, Radio Cultural a difuzat cateva melodii ale Sigur Ros si-mi venea sa dau la maxim si sa pun boxele pe fereastra, sa inunde strada si sa le presare vise frumoase tuturor. Ce minunat dar e muzica, ce minunat dar e faptul ca suntem sensibili la sunet!

Astept sa-mi spuneti ce-ati mai descoperit voi si ce va place de la cei trei, daca ii veti asculta.

am decis...

2010-10-11T05:27:00.000-07:00

...ma mut in Japonia! Sau oriunde exista cafenele pentru pisici...Made my day ♥

under the sea

2010-10-07T22:16:00.000-07:00

De trei ani vietuiesc in biroul asta si abia acum am facut ceva concret pentru a-i mai atenua sobrietatea. Acum am in fata o priveliste marina, astfel incat, atunci cand ridic privirea din monitor, pot sa visez printre valuri, pescarusi, pesti, corali, meduze. Pentru ca...

..."Up on the shore they work all day
Out in the sun they slave away
While we devotin'
Full time to floatin'
Under the seaaaaa..."

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Am de gand sa mai confectionez un coral rosu, ca sa nu fie monoton albastrul. Am mai adunat de pe malul raului niste bete din lemn netezit de ape, le-am infasurat partial in franghie subtire de canepa si am inceput sa pictez dungi colorate, ceva in genul asta, dar inca nu m-am hotarat sa le adaug la instalatie.

more cuteness and a crisis

2010-10-06T22:40:00.000-07:00

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Pisicul meu este inca anonim. Cateva sugestii originale, ca pentru mutrisoara lui simpatica?

music wednesday

2010-10-06T05:26:00.000-07:00

Vroiam sa postez un videoclip a carui atmosfera mi-a placut mult, si m-am gandit ca poate fac o rubrica noua (probabil la fel de regulata ca si recenziile de carti si filmele de vineri :D ). In ultimul timp ascult mult Anna Ternheim, Blue Roses si coloana sonora din Where The Wild Things Are. Unele melodii le-ati auzit si in playlist-ul din bara laterala. Cateva mostre: Anna Ternheim aici, aici, aici si aici, Blue Roses aici si aici, Where The Wild Things Are aici si aici. Si vroiam sa ajung...aici:

pe unde m-am preumblat...partea a III-a

2010-09-29T01:05:00.000-07:00

Toscana...Insorita, rustica, unduindu-si colinele cu spinarile incarcate de valatuci de paie, cu cetatile ei insirate pe varfuri de deal. Cel mai bine i-am simtit spiritul pe drumul inspre Colle Val d'Elsa si Volterra. Dar s-o iau pe rand.

Colle Val d'Elsa. Orasul cristalului. Un oras 2 in 1, pentru ca, la picioarele unei coline se afla partea noua, Colle Bassa, iar in varf sta cocotata Colle Alta, partea veche.

Pentru a ajunge sus, in orasul vechi, ai doua variante. Fie iti dai sufletul urcand un drumeag pavat (ma intreb ce fac oamenii care locuiesc in casele de pe acea strada iarna?!), fie intri intr-un tunel cu aer misterios, racoros, din loc in loc cu sculpturi in sticla si rasunand de o muzica linistitoare...

...si urci in liftul de sticla aflat in capatul tunelului. Acesta te duce pe o platforma de unde se vede Colle Bassa.

De aici pornesti la plimbare pe stradutele inguste, pavate cu piatra, ale oraselului vechi.

photo by my sister

Colle Val d'Elsa a fost, de fapt, un punct de tranzit spre Volterra.

asa se vede Colle la iesire, pe drumul spre Volterra

Ardeam de nerabdare sa revad micuta cetate cu stradute-labirint si speram ca notorietatea sa nu ii fi alterat farmecul. De cand am fost acolo ultima data, acum doi ani, Volterra a aparut in celebra serie "Twilight" (doar cu numele, deoarece filmarile s-au facut in Montepulciano, care e pe-aproape) si ma gandeam c-o sa dau numai de suveniruri cu vampiri. Dar, din fericire, nu s-a intamplat asa.

Spre deosebire de Colle, Volterra este celebra pentru alabastru. Cum cobori in statia de autobuz, te intampina un shop mare cu tot felul de frumuseti sculptate in stravezia roca, ce par facute din dantela, atat de delicat sunt lucrate. Volterra mai are si o poarta etrusca - Porta All'Arco...

...o fortareata-inchisoare (si in prezent e inchisoare) aflata langa parcul arheologico-dendrologic...

photo by my sister

...un teatru roman...

...o piata si un palat...

...dar mie cel mai mult mi-au placut stradutele inguste, labirintice, cladirile vechi din piatra...

...serile anormal de racoroase fata de vara tipic italiana si mai ales apusurile, pulberea mierie care invaluia colinele...

TO BE CONTINUED...

In episodul viitor:

let's do it, Romania!

2010-09-28T01:55:00.000-07:00

25 septembrie 2010. Vreme splendida. Voie buna. Am fost 179 de angajati (cot la cot cu directorii :) ), am parcurs cativa kilometri buni pe jos si am strans 913 saci de gunoi si o remorca de moloz. Dupa orele de munca, am incins un gratar la cabana padurarului, chiar in inima padurii (am avut grija sa lasam curat, sunt sigura de asta).

Cum spuneam intr-o postare precedenta, stiu ca e imposibil sa cureti tot, mai ales intr-o singura zi. Actiunea asta m-a facut mai constienta de cat de greu se elimina gunoaiele din natura. Erau zone cu hartii intiparite in pamant, pungi amestecate cu pietrisul de pe drum, cabluri ingropate in sol sau atat de bucatelite ca nu stiai cum sa le aduni. Dar am vazut si cat de minunat a fost creata Natura, cu puterea ei de regenerare si capacitatea de a infrumuseta chiar si cele mai murdare zone. In aria parcursa de noi era, pe vremuri, halda de gunoi a fabricii. Imi amintesc vag ca, in copilarie, in drum spre padure, treceam pe langa o mlastina urat mirositoare, cu tot felul de deseuri in ea. Acum, la cativa ani de la inchiderea haldei, a ramas o cicatrice prafoasa, un peisaj aproape lunar, dar pe acea intindere cresc smocuri de ierburi rosiatice ce contrasteaza splendid cu albul-gri al solului. Si in stratul gros de cenusa cresc ciuperci albe, carnoase (imi pare rau ca nu am fotografiat. Am mers pe principiul "mai intai munca, apoi distractia" :p).

Pe drum spre padure am intalnit cativa copii care, vazandu-ma cu manusile si sacul in maini si aparatul foto de gat, m-au intrebat daca sunt de la Bucuresti ( :)) ). I-am intrebat: Ce este mai usor: sa cureti gunoaiele sau sa nu le mai arunci? Au raspuns corect si, spre surprinderea mea, o fetita de 6 ani, Stefania, a inceput sa stranga si ea bidoane si sa ni le aduca in saci (nu, asta din bratele ei nu era un bidon :) ).

Oamenii au nevoie de educatie. Majoritatea au impresia ca ecologia e un moft, o dovada de snobism sau de prostie. Trebuie sa stie ca e o dovada de umanitate. Si, cu riscul de a ma repeta, "a fi om inseamna a fi responsabil" (A. de Saint-Exupery). Si sambata 150 000 de romani au dovedit ca stiu acest lucru.

Oh, and, by the way: "Trying to save ecosystems has more to do with changing egosystems"(Don Rittner). Cat de adevarat!

to let go

2010-09-22T03:09:00.000-07:00

"to let go isn't to forget,

not to think about, or ignore.

it doesn't leave feelings of anger,

jealousy, or regret.

letting go isn't about winning or losing.

it's not about pride

and it's not about how you appear,

and it's not about obsessing or dwelling on the past.

letting go isn't blocking memories

or sinking sad thoughts,

and doesn't leave emptiness, hurt, or sadness.

it's not about giving in or giving up.

letting go isn't about loss and it's not about defeat.

to let go is to cherish the memories,

but to overcome and move on.

it is having an open mind

and confidence in the future.

letting go is learning and experiencing and growing.

to let go is to be thankful for the experiences that

made you laugh, made you cry, made you grow.

it's about all that you have, all that you had,

and all that you will soon gain.

letting go is having the courage to accept change,

and the strength to keep moving.

letting go is growing up.

it is realizing that the heart can sometimes

be the most potent remedy.

to let go is to open a door,

and to clear a path and set yourself free."

unknown

via...

let's do it!

2010-09-20T00:00:00.000-07:00

Mai sunt doar 5 zile! 5 zile pana cand tara se va mobiliza si grija fata de Natura va fi demonstrata prin fapte, nu doar prin vorbe. Sunt foarte, foarte, foarte mandra ca firma la care lucrez s-a implicat, s-a organizat si sambata vom fi in jur de 300 (update: au fost 179)de angajati lucrand cot la cot. Nu stiu daca v-am povestit, dar firma a carei angajata sunt produce hartie si carton, fiind unul din cei mai mari reciclatori de deseuri de hartie din tara. Fiind si cea mai importanta institutie din zona (aproape fiecare familie din oras are sau a avut la un moment dat cel putin un membru angajat in fabrica), era firesc sa ia initiativa si sa dea un exemplu. Si ma bucur enorm de mult sa vad ca nu se dezminte si ca subiectul este tratat cu mare seriozitate. Poate ca nu vom acoperi toate zonele cu necesitate, poate ca aceasta curatenie nu se va mentine pentru mult timp, dar este o declaratie si o dovada ca se poate. Vazand cator de multi le pasa, vom avea mai mult curaj de acum inainte sa tinem piept lipsei de consideratie fata de Natura. Voi reveni cu impresii si imagini de la fata locului la sfarsitul saptamanii. Let's do it, Romania!

P.S. - Voi va veti implica?

step outside the box

2010-09-16T04:25:00.000-07:00

I love this TV series! Am ras aseara cu sughituri la episodul "Erica - The Vampire Slayer". Morala: "The way we choose to see ourselves, it limits who we can be. Step outside the box, and you might learn something. Because we are more capable than we imagine. Because we all have it in us to do things we've never done before. Because sometimes we can surprise even ourselves." Hmm...

emotie de toamna

2010-09-14T06:20:00.000-07:00

Sunt inca la serviciu. Iau ochii din monitor si privesc jocul gazelor, roiuri de efemeride. Pe fereastra intra miresme de iarba incalzita de soare si mi se face dor de tara si de cules porumbul. Peste cateva saptamani, campurile vor fi golite de roadele aurii. Vor ramane doar panusii tremurand umezi in racoarea diminetii.

bunatate toamna. din gradina bunicii

2010-09-13T00:10:00.000-07:00

Culori. Forme. Arome. Miresme. Bine ai venit toamna!

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Si-un zambaret :)

Pardon, asta era zambaretul...Azi il duc la injectat :) A propos, voi stiati ca pisoilor le cad dintisorii de lapte? Al meu si-a pierdut coltisorii de jos. Asa am aflat si ca are in jur de 5-6 luni. Manca-l-ar mama de stirb!

come here, kitty kitty

2010-09-10T00:37:00.000-07:00

Luna schimbarilor, luna inceputurilor. M-am tot gandit de ce nu sunt fericita si ce ma impiedica sa duc viata la care visez. Nimic pretentios. Mai mult spatiu personal, mai multa responsabilitate (a se citi independenta), un mic animalut si mai multa creativitate. Sunt aspecte pe care nu le pot controla, dar si detalii pe care, cu putin efort si hotarare, le pot duce la indeplinire. Am nevoie de autoanaliza din cand in cand pentru ca am tendinta sa uit ca eu sunt cea responsabila de modul in care imi construiesc viata, ca nu trebuie sa astept de nicaieri o schimbare (a.k.a. "printul pe cal alb").

Timp de doua saptamani, cat a fost tatal meu plecat in vacanta, mi-am propus sa imi imaginez ca sunt "la casa mea". Mai lipsea un pisoi. Numai bine ca, a doua zi dupa plecarea lui, am gasit si pisoiul sub o tufa de trandafiri, la serviciu. N-am stat pe ganduri, l-am luat acasa si timp de doua saptamani s-a comportat impecabil. Nevoile si le-a facut de la inceput numai in litiera, nu s-a urcat pe perdele, a stat cuminte la baita si a scapat repede de puricei. E adorabil cand umbla prin casa tinand cu coltisorii iepurasul albastru (una din jucarii) de ureche. IIi place sa doarma in brate, cand citesc musca cu gelozie din carte, dar daca nu ai timp de el, isi gaseste singur ocupatie (doarme sau se joaca cu ghemotoace de hartie). Imi propusesem ca, la venirea alor mei, sa il duc la bunica la curte (in oras), dar, intre timp, mi-am dat seama ca a venit timpul sa actionez. Imi iau pisicul si ma mut undeva unde sa imi creez spatiul meu, unde sa invat responsabilitatea. Parintii mei au reactionat mai bine decat ma asteptam la vederea pisicului, tinand cont ca nu doresc animale in apartament si ca mama e astmatica. Il dragalesc, se bucura de giumbusliucurile lui, dar au acceptat cu greu sa il tinem pana la mutarea mea. Astazi voi vorbi cu proprietarul unui apartament, sa vad conditiile pretinse si voi verifica un anunt referitor la o garsoniera. Sper ca planurile mele sa se implineasca.Cat mai curand. I'll let you know. Meanwhile, pisul meu alintat si doua filmulete hilare. Tot cu pisici.

randuieli * rites

2010-09-08T00:38:00.000-07:00

Septembrie. Toamna se apropie cu pasi repezi. Nu mai pot dormi cu fereastra deschisa. Greierii isi vor inceta curand cantecul nocturn. Deja se aud triluri de pitigoi, iar aerul miroase a fum sau a vinete coapte.

La fiecare sfarsit de vara, fac un pelerinaj, trecand firul argintiu al raului catre dealurile care il marginesc. Niciodata nu stiu daca il voi putea trece, genunchii mei sunt indicatori de nivel si fiecare pas facut in apa tulbure imi da fiorii aventurii. Cand ajung pe celalalt mal, ma simt ca un cuceritor de cetate. E iarba dureros de verde si zecile de copacei de paducel, cu multitudinea lor de boabe rosii, dau iluzia unui peisaj de toamna. Gasesc si un corn si imi umplu buzunarele de poame dulci-acrisoare, pentru cei mai putin curajosi, ramasi pe celalalt mal. Ma tolanesc in causul unei rape napadite de iarba si ascult voci mici, necunoscute, trag in piept miresme de lamaita si mal si-i spun verii "Ramas bun...".

September. Fall draws near with quick steps. I can't sleep with the windows wide open anymore. The crickets' nocturnal love song will soon come to an end. You can already hear the great tits singing and the air smells like smoke and baked aubergines.

Each summer end I go on a pilgrimage across the silver strand of the river to the hills on the other bank. I never know for sure if I can cross it, my knees are level indicators and each step I make in the turbid waters gives me the thrills of adventure. When I reach the hills, I feel like the conqueror of a citadel. The grass is painfully green and the little hawthorn trees, with their multitude of bright red berries, give the illusion of a fall landscape. I find a wild cornelian cherry tree and I fill my pockets with sour berries for the less brave ones that remained on the other bank. I lie in the grass and I listen to the little unknown voices, I breathe in the odour of thyme and river mud and I bid Summer farewell...".

IF - caged

2010-08-13T00:48:00.000-07:00

A doua contributie IllustrationFriday, la un an jumate distanta :D

Insotesc imaginea de una din poeziile mele preferate, "Ca sa faci portretul unei pasari" de Jacques Prevert.
English here.
Francais ici.

Mai întâi pictezi o colivie
cu usita larg deschisa,
apoi pictezi
ceva cât mai dragut
si cât mai simplu:
ceva frumos,
ceva util
pentru pasare;
pe urma pui tabloul pe-un copac
într-o gradina,
într-un crâng,
într-o padure
si te ascunzi dupa copac
fara o vorba
fara sa te misti...
Se-ntâmpla uneori ca pasarea sa vina repede,
dar se mai poate întâmpla sa treaca ani si ani
pâna se hotaraste.
Atunci nu te descuraja –
asteapta, asteapta daca e nevoie ani întregi.
Viteza sau încetineala cu care pasarea soseste
n-au nici o legatura
cu faptul ca tabloul e reusit sau nu.
Când pasarea soseste –
daca soseste –
pastrezi cea mai adânca liniste:
astepti mai întâi ca pasarea sa intre în colivie
si dupa ce a intrat
închizi usita binisor cu pensula,
apoi
stergi toate gratiile una câte una
cu mare grija, nu cumva s-atingi vreo pana.
Pe urma faci portretul arborelui, alegând
din toate crengile pe cele mai frumoase,
iar pentru pasare pictezi dupa aceea
frunzisul verde si racoarea vântului,
pulberea soarelui,
fosnetul gâzelor prin iarba în caldura verii,
apoi astepti ca pasarea sa cânte...
Daca nu cânta
e semn rau –
semn ca tabloul nu e bun,
dar daca vrea sa cânte, e semn bun,
e semn ca poti semna.
Atunci îi smulgi o pana
binisor de tot
si pe un colt al pânzei te iscalesti cu ea.

cum sa instalezi iubirea pe hard-disk-ul inimii

2010-08-06T00:06:00.000-07:00

(Nu mai stiu sursa exacta, imi amintesc doar ca am tradus-o din engleza. Enjoy):

Suna....

Serviciul tehnic: Serviciul tehnic, buna ziua! Cu ce va putem ajuta?

Clientul: Buna ziua! Pai, dupa ce am analizat bine situatia, am decis sa instalez Iubirea. Ma puteti ghida pe parcursul procesului?

Serviciul tehnic: Da, va pot ajuta. Sunteti pregatit?

Clientul: Pai, nu prea ma pricep la chestii tehnice, dar cred ca sunt gata. Ce trebuie sa fac mai intai?

Serviciul tehnic: Mai intai, deschideti-va inima. V-ati localizat inima?

Clientul: Da, dar in momentul de fata, ruleaza mai multe programe. E in regula sa instalez iubirea cand ruleaza alte programe?

Serviciul tehnic: Ce programe anume?

Clientul: Sa vedem... In momentul de fata functioneaza Rani din Trecut, Respect de Sine Scazut, Ranchiuna si Resentimente.

Serviciul tehnic: Nicio problema, Iubirea va sterge treptat Ranile din Trecut din sistemul dumneavoastra de operare. Poate ramane in memoria permanenta, dar nu va mai interfera cu alte programe. In cele din urma, Iubirea va inlocui Respectul de Sine Scazut cu un alt modul propriu, numit Respect de Sine Ridicat.

Totusi, trebuie sa dezactivati complet Ranchiuna si Resentimentele. Acestea pot impiedica instalarea corespunzatoare a Iubirii. Le puteti inchide?

Clientul: Nu stiu cum sa le inchid. Imi puteti spune cum?

Serviciul tehnic: Sigur. Mergeti in Start Menu si activati Iertarea. Faceti acest lucru oridecateori este necesar pana cand Ranchiuna si Resentimentele se sterg complet.

Clientul: Gata, am rezolvat! Iubirea a inceput sa se instaleze singura! E ceva normal?

Serviciul tehnic: Da, dar amintiti-va ca e doar programul de baza. Trebuie sa va conectati la alte Inimi pentru a obtine actualizari.

Clientul: Ah! Deja am un mesaj de eroare. Spune: "Eroare - Programul nu ruleaza pe componentele externe." Ce sa fac?

Serviciul tehnic: Nu va ingrijorati. Acest lucru inseamna ca programul Iubire a fost setat sa opereze pe Inimile Interne, dar inca nu ruleaza in Inima dumneavoastra. In termeni non-tehnici, spune pur si simplu ca inainte de a-i iubi pe altii, trebuie sa va iubiti pe dumneavoastra.

Clientul: Atunci, ce sa fac?

Serviciul tehnic: Intrati in dosarul Acceptare de Sine; apoi dati click pe urmatoarele fisiere: Iarta-te pe Tine Insuti; Constientizeaza-ti Valoarea; si Constientizeaza-ti Limitele.

Clientul: Ok, gata.

Serviciul tehnic: Acum copiati-le in registrul "Inima Mea". Sistemul va rescrie fisierele conflictuale si va incepe sa completeze programele cu deficiente. De asemenea trebuie sa stergeti Critica de Sine din toate registrele si sa goliti Recycle Bin ca sa va asigurati ca ati sters-o complet si ca nu va mai reveni niciodata.

Clientul: Am inteles. Hei! Inima mea se umple cu fisiere noi. Zambetul este pe monitor, iar Pacea si Satisfactia se copiaza in intreaga mea Inima. E normal?

Serviciul tehnic: Uneori da. Pentru altii, dureaza mai mult, dar intr-un final toate se intampla la timpul potrivit. Asadar Iubirea este instalata si ruleaza. Inca ceva inainte sa inchideti telefonul. Iubirea este un program gratuit. Oferiti-l tuturor celor pe care ii intalniti. In schimb, si ei il vor imparti cu altii si va vor da inapoi unele module grozave.

Clientul: Multumesc!

iepuri la borcan...

2010-07-30T02:47:00.000-07:00

De obicei nu visez urat, dar asta noapte s-a-ntamplat. Am visat ca se vindeau iepuri la borcan, doi inghesuiti intr-un borcan, mai precis. Iepuri cafenii, cu urechile mari si moi (semanau cu iepurasul meu de plus...). Erau inca vii, pentru ca le erau scoase majoritatea organelor interne, fiind lasate doar cele absolut vitale, ca sa fie proaspeti. Iar eu i-am scos din borcan si i-am mangaiat, gandindu-ma cu groaza ca nu mai am cum sa-i repar. Gemetele lor stinse imi frangeau inima...Hmm, cred ca are ceva de-a face si "Mecanica inimii" cu visul asta. Abia astept s-o termin, ca nu-mi place d.e.l.o.c.!

pe unde m-am preumblat...partea a II-a

2010-07-29T03:18:00.000-07:00

A doua saptamana mi-am inceput-o cu o prajeala pe cinste pe stancile din Livorno. Am plecat cu sora-mea cu gand sa ne plimbam pe faleza, fiind doar noi doua, asa ca nu ne-am luat nici costume de baie, nici lotiuni. Insa apa era atat de imbietoare si faleza atat de pustie, incat am dat jos de pe noi ce se putea si ne-am balacit dupa placul inimii. Vreme perfecta - cativa norisori cat sa faca umbra, apa calduta, briza racoroasa. Normal ca nu simti cum frige soarele la orele de varf (ce minte avem si noi...). Pe la 3 - 4 dupa-amiaza ne-am gandit sa ne intoarcem in oras. Si-atunci tin'-te usturime. Eram rosii ca niste raci fierti, numai pe gat si pe partea exterioara a membrelor. E de prisos sa spun ca nu am putut dormi pe spate cateva nopti...Dar s-a meritat. Am vazut tot felul de alge si crabisori, unii minusculi, ascunsi in cochilii de scoici abandonate, altii mai maricei, ivindu-se de prin crapaturi. Am privit vapoarele venind si plecand. Si-am petrecut timp ca-ntre surori...

TO BE CONTINUED...

In episodul viitor:

pe unde m-am preumblat...partea I

2010-07-28T04:21:00.000-07:00

Buna tuturor!

Am zbughit-o pe furis pentru cateva saptamani bune si va cer iertare pentru asta si pentru faptul ca nu v-am raspuns la mesaje intre timp. Am vrut sa ma rup de cotidian, brusc si fara a-i da de stire, de teama sa nu ma urmareasca. Voi incerca sa ma revansez cu imagini si impresii de pe meleaguri mai (mult mai) insorite.

Pentru mine, calatoria nu este doar o modalitate de cunoastere, de expansiune a universului cunoscut, de destindere, ci si un mod de a invinge timpul si spatiul, de a-mi testa limitele. In prezent, luam mijloacele de transport ca de la sine inteles, dar acum zeci si sute de ani, generatii intregi au visat la ceea ce avem noi; multi si-au dedicat viata sau si-au riscat-o pentru a oferi zborul semenilor lor. Nu e minunat ca dimineata sa fii pe malul Marii Negre, iar la pranz sa te afli pe malul Mediteranei?

Asta ma duce cu gandul la cuvintele lui Blaga:

"Mă simţeam şi răsfirat prin toată depărtarea, între locul unde stăm şi locul de unde pornisem. Şi plîngeam monoton şi lung, şi nimenea nu mai putea să mă liniştească. Servitoarea îşi arăta, fără înconjur, părerea că m-a deocheat cineva. Am acceptat şi eu această explicaţie, şi am băut apa în care fata stinsese un cărbune. In cele din urmă de ce nu ? Mă deochease spaţiul şi timpul! Şi paharul de apă mi s-a dat ca să mă pot iarăşi aduna din atîta drum şi atîta văzduh şi să sosesc de-a binelea, unde sosisem."

Asta doar asa, ca divagatie, caci nu cred nici in deochi si faptul de a calatori ma face sa ma simt mai "eu" decat cand stau pe loc. Cand stau pe loc ma dezintegrez :))

3963 km in 13 zile. Tren, avion, autocar, masina. Adjud - Constanta - Pisa - Empoli - Roma - Empoli - Livorno - Empoli - Poggibonsi - Colle di Val d'Elsa - Volterra - Colle di Val d'Elsa - Poggibonsi - Empoli - Pisa - Constanta - Adjud. Asta mi-a fost traseul. Si o confruntare dintre trecut si prezent, caci acum 2 ani, cand am fost pentru prima data in Toscana, eram alt om. Atunci abia asteptam sa ma intorc, desi savuram fiecare clipa. Acum as fi vrut sa raman...

Ce-am vazut nou? Roma, cu grandoarea de altadata inca imprimata in fiecare caramida, in fiecare bloc de marmura, in largimea bulevardelor...

...si a forurilor...

...si in detaliile frizelor de pe arcurile de triumf. In fata Arcului lui Constantin imi inchipuiam procesiunile triumfale ale imparatilor, iar in fata Coloanei lui Traian am ramas privind indelung...

Am incercat sa ajungem la Cimitero Acattolico, sau Cimitirul Englezilor, cum i se mai spune. Pe vremuri, autoritatile nu le permiteau celor de o alta confesiune sa fie inmormantati in cimitirul catolic, asa ca s-a creat acest cimitir unde se odihnesc multe personalitati, cum ar fi poetii John Keats ("Bright Star" anyone?) si P.B. Shelley. Din pacate, ne-am ratacit pe strazile Romei si am ajuns prea tarziu, caci ultima intrare e permisa la 16:30. Portile erau inchise si tot ce am putut sa fac a fost sa fotografiez prin grilaj.

In dreptul mormantului lui Keats exista o mica fereastra in zid, astfel incat il poti vedea si cand cimitirul e inchis.

Here lies One Whose Name was writ in Water...

Mi-am promis sa revin intr-o zi...

M-a impresionat si Il Vittoriano, monumentul ridicat in cinstea primului rege al Italiei unificate, Vittorio Emmanuele II. Cred ca e cladirea pe care am fotografiat-o cel mai des:

Ne-am imbulzit si noi, la fel ca celelalte zeci (daca nu sute), de turisti, sa vedem Fontana di Trevi. Draguta, dar prea aglomerata zona...N-aveai loc s-arunci un ac de atatia turisti...

Colosseum-ul nu e atat de...colosal cum pare in fotografii. Mi-a placut mai mult Teatrul lui Marcellus, care seamana putin cu el, dar e mai mic si are ceva aparte; poate faptul ca soarele apunea dupa el...

Cel mai placut moment a fost cand ne-am plimbat noaptea cu harta in mana pentru a gasi La Bocca de la Verita. Nu caldura, nu imbulzeala; stradute intortocheate, cismele parca iesite din pamant la lasarea serii, caci ziua, cand am avut nevoie de ele, nu erau nicidecum. Am ajuns la tinta, dar si aici era inchis accesul. Iar fotografii prin grilaj...

...cand eu as fi vrut sa fac asta:

In schimb, am mai descoperit o fantana, Fontana dei Tritoni:

Cam asta mi-a fost aventura in Roma. In general nu-mi plac orasele mari, dar in Roma as sta cateva luni, sa-i descopar cotloanele. E frumoasa si armonioasa, in pofida diversitatii stilurilor si epocilor arhitecturii sale.

TO BE CONTINUED...

In episodul viitor:

book review

2010-06-30T00:56:00.000-07:00

Initiez o rubrica noua. De fiecare data cand voi termina de citit ceva voi face o scurta recenzie.

In ultimele doua luni am citit foarte mult Lucy Maud Montgomery, sarind de la o carte la alta: The Story Girl, The Golden Road, Chronicles of Avonlea, Further Chronicles of Avonlea, Kilmeny of the Orchard, The Blue Castle, Pat of Silver Bush si acum continuarea, Mistress Pat. Si, desi sunt carti independente (grupate in perechi, unele), toate par a fi o armonioasa continuare. Prin toate, autoarea reda o imagine vie a oamenilor si locurilor insulei Prince Edward din estul Canadei. Fiecare anotimp, planta, fiecare rotunjime de colina, fiecare luminis, carare sau parau e descris atat de frumos, incat simti paginile frematand de viata si frumusete. Iti da un sentiment inviorator de perenitate si statornicie, accentuat de zecile de povesti hazlii (sau misterioase, nelipsind cate o fantoma inofensiva) despre generatii de oameni din partea locului. Fiecare familie are istorioare picante mai mult sau mai putin cunoscute de ceilalti si trasaturile de caracter par a se transmite fara gres de la generatie la generatie, ca o mostenire de familie. E o lume unde oamenii fie sunt inradacinati in pamanturile manoase ale fermelor, fie sunt purtati de dorurile apelor, cum numai pe o insula este posibil. O lume senina, unde vechile dureri sau iubiri isi gasesc alinarea sau implinirea peste ani si ani, indiferent de varsta. Viata fiecaruia, oricat de anosta ar parea, poarta cel putin o intamplare palpitanta. E o lume in care mi-ar placea sa traiesc, in care as avea timp sa traiesc, stand in amurg pe treptele din spate ale casei, cu un pisoi torcand in brate, bucurandu-ma de miresmele unei batrane gradini. Va recomand cu caldura oricare din operele lui Lucy Maud Montgomery!

P.S. - O buna parte sunt disponibile si de citit pe telefon cu aplicatia wattpad (cum ar fi seria Anne de la Green Gables - vedeti ca-s 8 volume, seria Emily - cu 3 volume - si cateva din cele mentionate mai sus). Despre wattpad am scris aici.

a fi Om

2010-06-28T23:03:00.000-07:00

Ati vazut sigla Google de azi? :)

110 ani de la nasterea lui Antoine de Saint-Exupéry. Nu le am cu zilele de nastere, dar ma bucur ca Saint-Exupéry a existat (pentru putin timp, dar cu insemnatate). Increderea lui in Om care emana din putinele, dar valoroasele sale opere, mi-au infranat de multe ori cinismul. Da, poate ca prea grabnic omul isi ia cuvantul inapoi, da, poate ca prea repede isi uita prietenii, poate ca prea usor calca in picioare sentimentele pe care el insusi le-a cultivat. Da, poate ca e prea nestatornic si neloial. Dar "a fi om inseamna sa fii responsabil: Sa te rusinezi de necazurile pe care nu tu le-ai cauzat; sa te mandresti cu victoriile camarazilor tai; sa fii constient, cand asezi o piatra, ca pui bazele unei lumi". Saint-Exupéry imi aminteste ca trebuie sa privesc la imensul potential al Omului. Si sa sper. Da, sa sper.

the age of gold

2010-06-28T01:54:00.000-07:00

image by winnie's human

"There is such a place as fairyland - but only children can find the way to it. And they do not know that it is fairyland until they have grown so old that they forget the way. One bitter day, when they seek it and cannot find it, they realize what they have lost; and that is the tragedy of life. On that day the gates of Eden are shut behind them and the age of gold is over. Henceforth they must dwell in the common light of common day. Only a few, who remain children at heart, can ever find that fair, lost path again; and blessed are they above mortals. They, and only they, can bring us tidings from that dear country where we once sojourned and from which we must evermore be exiles. The world calls them its singers and poets and artists and story-tellers; but they are just people who have never forgotten the way to fairyland."

~L. M. Montgomery~

the secret of kells

2010-06-26T09:24:00.000-07:00

Stiu ca mai e o saptamana pana la urmatoarea recomandare de film, dar TREBUIE sa va povestesc despre noul meu film (animat) preferat:

Frumusetea imaginilor - inspirate din ilustratiile sacre medievale, modul in care istoria invaziilor vikinge, miticul irlandez si fictiunea se impletesc, muzica (Bruno Coulais in influente irlandeze!!!) fac din acest desene animat o capodopera. E un adevarat omagiu adus artei monastice insulare si unei epoci pierdute in negura timpurilor. Fiecare cadru e un deliciu pentru ochi! Las imaginile sa aduca argumente mai solide decat cuvintele mele:

movie time!

2010-06-25T02:00:00.000-07:00

Cu un alt hop de o saptamana. "Tuck Everlasting". Sir Ben Kingsley si William Hurt (doi dintre actorii mei preferati). Alexis Bledel (frumusica mai e fata asta!). Aventura, romantism, iz de epoca victoriana. Un secret. Si o lectie de neuitat: "Sa nu te temi de moarte. Sa te temi de viata netraita". Muzica si peisaje pe masura. Mai mult ce v-ati putea dori?

inspiration

2010-06-24T00:29:00.000-07:00

Printr-un concurs de imprejurari interesant, am descoperit-o pe Altaluna, pe numele sau adevarat Elena Gelli. Mama mea ii ingrijeste bunicul pentru o scurta perioada si, dupa ce i-a facut o vizita, sora mea mi-a povestit entuziasmata de amprenta pe care artista a lasat-o in casa bunicului: sculpturi, picturi, etc. Unul din regretele mele cele mari este ca nu mi-am cultivat bobul de talent nativ si, cand intalnesc asemenea artisti, ma simt si mai frustrata si...invidioasa (nu in sensul verde-de-ciuda :p). Dar faptul ca Altaluna e autodidacta imi da speranta ca, in timp, voi reusi sa creez ceva constant cu mainile mele.

Galeria ei Flickr aici.

Myspace aici.

Art and photos by Altaluna

on top of the mountain...

2010-06-23T04:34:00.000-07:00

E timpul sa va arat si tabloul trimis Dianei, partenera mea de swap, intrucat a primit pachetul. Mai intai povestea, in cuvintele ei:

"...când am urcat prima dată pe Pietrosul Rodnei şi eram cu tati... şi eram amândoi fascinaţi că nu mai spuneam nici unul nimic, numai admiram şi auzeam vântul cum şuiera cu putere... şi parcă eram mai aproape de cer... era locul perfect, şi eram cu persoana perfectă care înţelegea toate aceste lucruri la fel ca mine... nu ştiu, este o legătură mult mai mare între mine şi tati după toată experienţa asta (toată excursia de câteva zile în Munţii Rodnei)."

Asa mi-am inchipuit experienta relatata de Diana (cu ajutorul fotografiilor spionate pe blogul ei):

(la mine acasa):

(la destinatar):

photo by Diana

Astept noutati de la voi. Daca binevoiti, mi-ati putea lasa in comentariu linkurile catre postarile voastre referitoare la ce-ati primit, asta in cazul in care aveti blog si scrieti despre asta? Multumiri!

swap - ce am primit

2010-06-23T00:37:00.000-07:00

Ia sa ma mandresc si eu cu frumusetile primite de la Miruna:

Fotografia si-a gasit loc pe raftul cu comori. Mi se pare perfecta si culoarea e preferata mea. Margelutele imi dau asa o stare de bine, de veselie; abia astept sa port brosa cu magarusul! Cat despre ghid, am de gand sa vizitez Argentina cu el in mana intr-o zi ;)

Multumesc, Miruna!

swap!

2010-06-21T23:51:00.000-07:00

Ieri, la prima ora, livrat la serviciu (ma cunoaste nenea curieru'), am primit de la Miruna un pachet de toata frumusetea. Din pacate nu am avut ieri timp sa fac fotografii, dar azi ma ocup si le postez aici. Am primit niste margelute vesele, pe care le-am purtat ieri toata ziua, o brosa cu un magarus simpatic, o frumoasa fotografie cu un paun pe passepartout turquoise (tot opera Mirunei, la fel ca si margelutele), un ghid de calatorii despre Argentina, cu niste imagini superbe (imi place in special partea cu Tara de Foc), toate frumos ambalate si insotite de cate o nota draguta, cu oite in colt (v-am spus ca fac colectie de oite?). Sper ca n-am omis nimic. M-am bucurat foarte mult! In acelasi timp ma bucur ca incep sa se vada roadele si la voi, v-am spionat blogurile sa ma asigur ca incepeti sa primiti cadourile. E o usurare, imi statea pe suflet :))

Dar cea mai mare bucurie mi-a adus-o faptul de a darui. Iata cateva imagini cu ce am pregatit eu:

Partenera mea de swap are un frumos par carliontat, asa ca i-am facut doi clestisori:

M-am straduit sa fac totul in culoarea ei preferata, verdele.

Cateva vederi vechi, doua dintre ele pictate, a treia cu un peisaj care stiu eu c-o sa-i placa...

Carti (Jane Eyre de Charlotte Bronte), muzica (ultima mea obsesie: Gregory Alan Isakov) si ceva de pastrat amintiri...

Si...o panza inspirata din cea mai frumoasa amintire pe care a impartasit-o in raspunsurile ei. Doar un detaliu:

Abia astept sa vad ce-ati trimis si ce-ati primit! Va rog sa-mi spuneti daca pana saptamana viitoare nu primiti nimic. Sper sa nu existe si surprize neplacute.

oda verii, oda copilariei

2010-06-17T00:01:00.000-07:00

In cuvinte (english translation attempt)...

La orizont-departe-fulgere fara glas
zvacnesc din cand in cand
ca niste lungi picioare de paianjen - smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pamantu-ntreg e numai lan de grau
si cantec de lacuste.

In soare spicele isi tin la san grauntele
ca niste prunci ce sug.
Iar timpul isi intinde lenes clipele
si atipeste intre flori de mac.
La ureche-i taraie un greier.

~ L. Blaga - "Vara"

Si in imagini...

Partea I

Partea a II-a

gradina ascunsa

2010-06-11T02:27:00.000-07:00

Weekend-ul trecut am sarit intentionat recomandarea de film. Aveam de gand sa va scriu despre "The Secret Garden" din 1993, ceea ce voi face acum. Povestea va e, probabil, cunoscuta. Filmul are ca sursa de inspiratie cartea cu acelasi titlu scrisa de Frances Hodgson Burnett. Este o ecranizare foarte reusita, presarata cu mister, exotism si candoare. Imi place foarte mult incaperea din aripa interzisa, cu ferestrele ogivale napadite de iedera. Daca nu l-ati vazut pana acum, sunt sigura ca va va face placere!

movies stills via thevamoose

stropi de opal

2010-06-10T22:29:00.000-07:00

Dintre toate insectele, crisomelidele imi sunt cele mai dragi!

Chrysolina herbacea*mint leaf beetle*chrysomèle de la menthe

Si un filmulet superb al lui Michael Ramsey (via Diana)

summer field

2010-06-10T03:10:00.000-07:00

In sfarsit, am reusit sa pictez ceva! Saptamana asta e "saptamana fara net". Am uitat sa-l platesc, mi l-au taiat, bani nu am pana vineri, asa ca profit de timpul liber si poate fac si o rezolutie, sa nu mai deschid calculatorul dupa-amiaza.

M-am inspirat din recenta fotografie cu macul, dupa cum v-ati dat seama. Asta o sa-mi aminteasca de peripetiile din lan :)

Sper sa nu va doara ochii, mi-am promis sa renunt la culorile tari, dar m-am dezvatat sa pictez cu rabdare, as vrea sa-l finalizez in aceeasi zi, daca se poate, asa ca arunc culorile cam fara grija. In schimb, la detaliile facute in tus alb, lucrurile stau altfel. Ma linisteste sa trag liniile cu migala. Interesant, am pastrat tehnica asta inca din gimnaziu, si ma bucur ca unele lucruri nu s-au schimbat :) Oricum, sper ca asta a fost doar o incalzire. Mai am inca 4 panze mici de pictat pentru birou. M-am gandit la portrete intruchipand anotimpurile. Ceva simplu, minimalist chiar. O sa va arat, asta daca nu descopar un nou hobby si uit...

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

summer field, acrylics, ink, golden caligraphic ink.

diversitate

2010-06-10T02:17:00.000-07:00

Faceti cunostinta cu aceasta larva draguta de gandacel testos (Cassida). Am intalnit-o pe buchetul de flori de camp cules saptamana trecuta, cand autobuzul de la serviciu a lesinat pe pod si a trebuit sa o luam incetinel pe jos pana la fabrica. De fapt, se infrupta fara grija din polenul unei inflorescente de coada-soricelului. La inceput mi s-a parut de domeniul fantasticului, cu corpul sau asemanator unui trilobit. Ba filamentele din jurul corpului ma duceau cu gandul la un dinozaur triceratops. Cat despre proeminenta aceea arcuita deasupra corpului, parea a semana cu zornaitoarea coada de crotal. Si toate aceste asemanari adunate intr-o larva atat de mica...Intre timp am aflat ceva interesant: Codita nu e, de fapt, codita. Este un scut de...excremente sustinute de furca caudala.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

De ce va plictisesc cu denumiri latinesti? Intotdeauna am crezut ca sunt un om care acorda atentie lucrurilor marunte din jur. Si, totusi, de cand am inceput sa ies cu aparatul foto in scurte drumetii, am descoperit o uimitoare diversitate in jurul oraselului meu. Am descoperit ca vulpile ies la drumul mare, ca neastamparatele cotofene fac "ingerasi" pe zapada neatinsa, ca stufarisul de pe garla e populat de puzderie de codobaturi galbene si am invatat atatea denumiri stiintifice, incat ceea ce priveam inainte drept buruieni frumoase au primit acum o identitate. Simt ca lumea mea s-a largit de cand privesc si mai atent si caut sa aflu ce specie este ceea ce am vazut, ce utilizari au, cum se dezvolta. Cand ma intalnesc la colt de strada cu o tufa de flori purpurii, parca revad un vechi prieten si imi spun in sinea mea cu mandrie: Uite Salvia superba! E fascinant si e joc, caci prin joc invatam pe cand eram copii. Ei bine, ma simt din nou ca un copil. Si ma simt bine.

P.S. - Mi-am luat inima in dinti si am inceput un proiect foto 365. Acum port cu mine aparatul foto oriunde merg si incerc sa fac cel putin o fotografie zilnic. Le puteti vedea dand click pe linkul din bara laterala, 365 Photo Project.
A propos de bara laterala, am descoperit si eu in al 11-lea ceas paginile Blogger, asa ca am adaugat cateva care sa va poarte spre o scurta prezentare a subsemnatei, spre o galerie foto, spre o lista cu artisti care imi plac, spre cateva versuri stangace si spre alte lucruri pe care va las sa le descoperiti singuri.

floarea uitarii

2010-06-07T03:48:00.000-07:00

Am reusit, intr-un final, sa fotografiez macii. O "sedinta foto" cu peripetii sub podul rutier pe care trec zilnic spre serviciu. De sus, lanul de grau presarat cu palcuri de maci si ochiul-boului arata idilic. De jos, e un hatis in care trebuie sa ai grija sa nu-ti pierzi papucii, sau, daca ramai cu ei in picioare, sa te astepti la ceva ganganii necunoscute sa se aciueze in ei. De pe pod, indivizi fara preocupari fluiera si te intreaba daca ai gasit ghiocei, iar de sub pod apar, cand ti-e lumea mai draga, catei care te latra de parca le-ai intrat in ograda. Nu-i de mirare ca am amanat atata sa bat coclaurile, singura - asta fiind cea mai trista parte, pentru a surprinde cateva momente din scurta viata a inflacaratilor maci.

"Buruieni" crescand la intamplare pe campii, si totusi plini de semnificatii, macii au fost asociati de catre greci cu uitarea, ca urmare a efectelor lui somnifere; romanii considerau ca alina durerile din dragoste. Eu l-am asociat primei iubiri pentru inocenta, ardoare si vremelnicie. Pana la urma, in maci e evident un principiu atat de des intalnit in natura: Ce e intens este si efemer.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

coup de ♥

2010-06-04T02:15:00.000-07:00

Din florile de soc despre care v-am spus ca le-am cules saptamana trecuta, ieri am obtinut primele sticle cu vin.

Bunica mea mi-a adus capsune din gradina de la tara, acoperite cu cateva tulpini de menta aromata, spunandu-mi in soapta ca, daca vreau sa fac gem de capsune, menta (si nu de oricare) ii va da o savoare aparte. Si am fost placut surprinsa de rafinamentul ei culinar :)

Am facut o tarta cu capsune si menta (s-a dat gata din cateva imbucaturi) si am mai pastrat cateva capsunici si tulpinite de menta si pentru vinul de soc. In weekend am de gand sa-mi rasfat prietenii cu un cocktail racoritor!

E internetul plin de retete de vin de soc, dar va spun cum l-am facut, ca sa nu mai cautati. Nu pun nimic deosebit, doar:

10 flori mari de soc
1 kg zahar
3 lamai
o lingurita drojdie
5 litri apa

Am fiert 3 litri de apa cu kilogramul de zahar si sucul unei lamai. In acest timp, am asezat florile de soc, o lamaie taiata (eu am taiat-o spirala), sucul de la a treia lamaie, drojdia si restul de 2 litri de apa intr-un borcan mare de sticla. Dupa ce a fiert apa, am lasat-o putin sa se raceasca, dupa care am turnat-o in borcan. Am amestecat, am acoperit cu o folie de aluminiu perforata, ca sa poata rasufla, si am lasat 3 zile la temperatura camerei, amestecand zilnic.

Se serveste rece si, daca vreti, puteti orna cu o frunza de menta si cateva capsunici taiate.

ultimele informatii referitoare la swap

2010-06-02T09:32:00.000-07:00

Toata lumea si-a luat in primire partenera(-ul) de swap? De aici incolo e responsabilitatea fiecaruia si am incredere ca toti o vom trata cu seriozitate si...creativitate. Iata ce am hotarat in privinta obiectelor: Aveti libertate de alegere in ceea ce priveste tipul obiectelor, dar, ca sa fie corect fata de toti, se pastreaza numarul de obiecte: 4. Ca sa pastram elementul-surpriza, va rog sa nu scrieti pe blog cine va este partener(-a). In schimb, puteti scrie despre ce ati dori sa-i faceti cadou. Nu uitati ca data expedierii trebuie sa fie in jur de 17 iunie (posta noastra face livrarile de obicei in 3 zile, dupa cum bine stiti). Dupa ce toata lumea isi va primi cadouasele, voi dezvalui si perechile. Cine nu e serios va fi pus la coltul de rusine :)) For any other questions, stiti unde ma gasiti ;)

O seara placuta!

P.S. - De acuma puteti scoate bannerele de pe bloguri :)

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

conditiile mele...

2010-06-02T03:48:00.000-07:00

Vreau sa iti spun un lucru...
Stii cum se intimpla:
daca privesc luna de cristal si ramura de arama
a toamnei linistite, la fereastra mea,
daca ating, alaturi de foc,
cenusa care aluneca printre degete
sau trupul zbircit al lemnului,
totul ma duce spre tine
de parca tot ceea ce exista:
arome, lumina, metale,
sunt mici corabii, navigind
spre insulele tale care ma asteapta.
Daca ti se pare imens si zanatec
vintul de steaguri
ce-mi trece prin viata,
daca te hotarasti
sa ma arunci la malul
inimii in care mi-am infipt radacinile,
gindeste-te
ca in aceasta zi,
la aceasta ora,
voi ridica bratele
si vor zbura radacinile mele
sa-si afle alt pamint.

Dar daca zi de zi si ceas de ceas
simti ca imi esti sortit mie,
cu intregul tau farmec,
daca zi de zi rasare
pe buzele tale o floare care ma cauta,
atunci sa stii, iubirea mea,
ca tot acest foc se repeta in mine,
in mine nimic nu se stinge si nimic nu se uita.
Dragostea mea
se hraneste din dragostea ta
si, atit cit vei trai,
dragostea mea
va ramine in bratele tale
fara sa se desprinda dintr-ale mele.

Pablo Neruda ~ De ma vei uita

ala-bala-portocala...

2010-06-01T11:58:00.000-07:00

Gata! Perechile sunt facute! Ce emotii, ce emotii! Valuri de adrenalina :)) Sa va spun cum am procedat: Am facut 48 de biletele, pentru fiecare nume cate doua. Le-am pus in cutia de amintiri a bunicii, 24 in stanga (cei care ofera), 24 in dreapta (cei care primesc). Si am tras rand pe rand, stanga - dreapta, stanga - dreapta. Astfel au iesit unele perechi interesante. Unii dintre voi (putini, ce-i drept) veti avea surpriza sa ii faceti cadoul aceleiasi persoane care va va face voua, dar, desigur, nu veti sti acest lucru :p

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Sunt foarte incantata de rezultat si sunt sigura ca si voi va veti bucura in aceasta aprox. jumatate de luna sa va ganditi ce anume sa-i oferiti celeilalte/celuilalt. Cred ca majoritatea deja aveti ceva anume in plan. M-am tot gandit si rasgandit ce sa facem cu cele 4 categorii. Am putea, eventual, sa pastram numarul, dar sa lasam mai multa libertate la tipul de obiect. Poate nu toti se pricep la obiecte handmade sau poate va e greu sa gasiti ceva vintage. Inlocuiti acea categorie cu ceva la alegere. Este bine asa, ce spuneti?

Mai astept raspunsurile a doua fete...Sper pana maine sa ajunga, altminteri va trebui sa le scot din joc, pentru ca nu am nicio data de contact, in afara adresei de mail :(

Cine sunt participantii? Toti unul si unul, in ordine alfabetica:

Nu cred ca am uitat pe nimeni. Imi pare rau ca nu pot reda aici macar unele dintre raspunsurile la intrebari. Lectura lor a fost foarte interesanta :)

Ok, pe maine atunci! "Si afara ploua, ploua, si-i trecut de ora noua..."

Somn usor!

another swap update

2010-05-31T05:27:00.000-07:00

Hello! Maine e ziua cea mare. Maine, 1 iunie, se vor stabili perechile pentru swap si a doua zi veti primi fiecare datele persoanei careia ii veti trimite cadoul. Mai sunt 6 persoane care nu au raspuns inca la intrebari (eu fiind printre acestea!) si le voi trimite un mail de reamintire. Eventual imi voi trimite un mail de reamintire :D

Unii dintre voi au avut diverse opinii referitoare la cele 4 categorii de obiecte ("handmade", "vintage," "ceva pentru suflet" si "ceva la alegere"). Inca nu stiu cum se va proceda, asa ca va rog sa lasati un comentariu aici, astfel incat sa vada toti cei implicati si sa-si dea cu parerea. As vrea sa pun in bara laterala, pana la incheierea swapului, si o lista cu participantii (prenumele si un link catre website, pentru cei care au). Sa-mi spuneti daca sunteti de acord.

Cam atat. Am zbughit-o! In seara asta ma asteapta cateva ture de stadion, yeepy!

O dupa-amiaza placuta sa aveti!

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

the secret of roan inish

2010-05-28T11:56:00.000-07:00

Era cat pe ce sa omit recomandarea de film pentru weekend-ul acesta. Tinand cont de vremea schimbatoare, "britanica" (asa cum imi place sa mi-o inchipui) din ultimul timp, m-am gandit la "The Secret of Roan Inish". Este filmul care, acum 13 ani, a dat nastere unei puternice pasiuni pentru Irlanda, muzica, istoria si peisajele ei. Filmul este patruns de mister, de o melancolie placuta, accentuata de muzica lui Mason Daring. New York Times l-a descris drept "un poem in care omul si natura, mitul si realitatea se imbina in asa fel incat, in cele din urma, devin de nedespartit". Daca va plac povestile, peisajele frumoase si muzica buna, sigur va va delecta! Enjoy!

colours of the day

2010-05-27T22:27:00.000-07:00

Today I'm wearing...

Image by Carolyn

pamanturi insorite, here I come!

2010-05-27T07:23:00.000-07:00

Yay! Tocmai mi-am facut rezervarea la avion! Intre 12 si 23 iulie voi savura gelato (melone, pistacchio, nocciola, menta, caffé, panna cotta, yum yum yum!!!), ma voi praji pe nisipuri albe, voi mangaia cu privirea colinele unduioase ale Toscanei si voi calca pe urmele lui Keats la Roma. Ah, doua saptamani de odihna...

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

din vacanta din 2008:

catching my breath

2010-05-27T04:07:00.000-07:00

A fost o saptamana teribil de ocupata. Ma simt foarte obosita si abia astept sa petrec ceva timp de calitate cu mine insami ( a se citi "sa dorm" :p). Ieri am reusit sa ies din valtoare pentru o ora-doua culegand flori de soc si fotografiind. Plamanii mei nu puteau inhala atata aer cat as fi vrut sa trag in piept. E minunat sa stai in umbra unui soc inflorit. O multime de gandacei Neopyrochroa pe care ii credeam deja disparuti in perioada asta (sunt atat de comuni, si totusi cu greu le-am gasit numele pe net. Foarte putine fotografii cu ei si in romana nicio mentiune). Cucul inca mai canta. Am vazut primele chrysomele de anul asta si am constatat cu regret ca obiectivul meu nu e potrivit pentru a le fotografia, nici macar inversat :(.

Cand in sfarsit ma relaxam intinsa in iarba, cu ochii inchisi si cu gandurile nicaieri, suna, desigur telefonul (detest sa vorbesc la telefon!). Operator Orange. La 6 jumate p.m. suna sa-mi prezinte oferta promotionala. Grrr! Dupa o discutie de 10 minute (!) cu sus-mentionatul operator primesc un mesaj: "C voce frumoasa ai :) ". Ha ha, foarte amuzant, se iarta deranjul pentru portia de ras servita.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

once

2010-05-21T00:36:00.000-07:00

Dragii mei, nu mi-ati spus ce parere v-a facut "Le renard et l'enfant". Ma gandeam sa-mi fac un obicei din a va recomanda cate un film de vazut in weekend. Data asta va trimit catre "Once". Film independent, premiat la Oscar pentru Best Song in 2007. Povestea nu e substantiala, dar muzica e de cea mai buna calitate. Prin intermediul acestui film am facut cunostinta si cu Glen Hansard, care a devenit my all time favourite, indiferent de formula in care canta: solo, in "The Frames" sau in "The Swell Season" alaturi de Marketa Irglova. Are o voce impresionanta (vezi "Say it To Me Now" din film...ce plamani), dar si un simt al umorului dezvoltat, evident la fiecare concert. Plus, he's an Irish redhead, si eu am o slabiciune pentru ambele categorii :)

Asta e imaginea care m-a condus catre film (cautam ceva despre Irlanda):

Which one are you?

2010-05-20T02:43:00.000-07:00

Click aici pentru Quizz. De asemenea, un scurt-metraj impresionant.

scurt swap update

2010-05-19T03:29:00.000-07:00

Pana acum s-au inscris oficial 15 persoane (16, mai astept o confirmare. Sooophiiie!!! :)) ) printre care si un baiat (bucura-te Lumi, a dat roade efortul tau :)) ). Asta inseamna 15 perechi, avantajul formulei A-B, B-C, C-A. Am primit si o parte din raspunsurile la intrebari. Nu va grabiti, aveti timp pana la 1 iunie, cand voi face tragerea la sorti a "perechilor". Imi place mult sa citesc raspunsurile voastre, intotdeauna gasesc cate un punct comun cu voi si ma bucur :) De cate ori mi le trimiteti, ma gandesc ce anume i-as putea oferi fiecaruia, daca mi-ar cadea pereche. Dezavantajul meu e ca nu voi avea parte de elementul surpriza, dar intotdeauna mi-a placut sa ma aflu in culise, sa observ si sa contribui la coordonare. Ma gandesc sa pun in coloana laterala si o lista de linkuri catre cei care v-ati inscris si aveti pagini web, ca sa stiti si voi cine participa, dar inca nu am datele tuturor de contact. Cam astea ar fi noutatile. Vor mai urma vesti pe parcurs. Daca mai aveti idei sau comentarii, impartasiti-le. Swap-ul este un "efort" comun, e al vostru in aceeasi masura in care e al meu. Bisous!

P.S. - Si o poza cu mine (nu prea actuala, e din mai 2008, dar nu m-am schimbat prea mult, doar parul e coupé scurt), ca sa ne vedem si la ochi :)

Am mai gasit una, tot intr-un lan si tot in 2008, dar in iulie. Trebuie sa fac o revolutie, am foarte putine poze cu mine. :))

mai

2010-05-14T14:27:00.000-07:00

Mai...Cu galbenul lor de sulf, contrastand bizar cu cerul profund cenusiu, campuri de rapita. Ploi capricioase umplu aleile parcurilor de ape cu parfumul florilor de castan. Ciorchini grei de miresme atarna pe degetele salcamilor. Mirare cum nectarul nu li se prelinge auriu pe asfalt. La margine de sosea, cate un mac dureros de rosu, intens cum numai ceva atat de efemer poate fi, face autostopul, sa-i iei zambetul clatinat de vant cu tine, in inima. Si verde, totul atat de verde, de parca vegetatia ar vrea sa ne-acopere ca-ntr-un tumul si sa stearga orice urma de umanitate. Iti amintesti? "Eu sunt iarba. Acopar totul"...

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Images by Quizz and _Neverletmego_

la licorne

2010-05-13T13:16:00.000-07:00

Din herghelia mea de vise, pe acordurile suave ale noptii...

citesc, deci exist

2010-05-13T04:38:00.000-07:00

"Iar romane?!"

Am auzit replica asta de "n" ori de-a lungul copilariei. Nu ca mama ar avea ceva contra cititului, dar erau zile cand, de dimineata pana tarziu in noapte stateam si citeam o carte. Si la masa. Si la toaleta :p (Ultima varianta era cea mai problematica pentru ai mei :D ).

Pauzele erau petrecute musai la "clubul Byblos", cum ii spunea unul din colegi. Iar profesorii erau indulgenti cand, la un sfert de ora de la inceperea lectiei, intram cu bratele pline de carti. Aveam o relatie speciala cu biblioteca. Am petrecut acolo multe ore aranjand carti, clasificand albume de arta nedisponibile publicului sau refacand fisele personale ale cititorilor. Si cand gasesc in cate o carte o fisa semnata acum cativa ani, ma cuprinde un sentiment de profunda nostalgie. Intre paginile acelei carti, poate ca si acum stau comprimate moleculele aerului respirat de mine, cea din trecut...Nimic nu se compara cu mirosul paginilor ingalbenite ale unei carti.

~~(Partea practica pt. voi, daca nu va place vorbaria :p):~~
Exista totusi unele metode mai putin romantice, dar mai practice, de a citi o carte. Si as vrea sa va impartasesc una din aceste metode, pe care o gasesc foarte agreabila. Daca dispuneti de Internet pe telefonul mobil, accesati adresa m.wattpad.com si cautati titlul cartii dorite (ignorati titlurile de pe prima pagina. Printre nimicurile alea, se gasesc adevarate bijuterii). Daca exista pe site, va aparea o lista cu titlurile respective. Selectand unul dintre ele, vi se ofera un fragment din acea carte, iar in josul paginii aveti optiunea read offline. Click. Selectati formatul pe care doriti sa-l descarcati pe telefon (cartea completa sau in parti) si ea se va descarca automat. De obicei se salveaza in dosarul cu aplicatii, la jocuri. Et voila! Interfata este foarte practica. Puteti modifica culoarea fundalului, daca sa ramana lumina ecranului aprinsa sau nu, dimensiunea caracterelor. Puteti derula textul la viteza dorita (apasand pe # si pe partea inferioara a butonului de navigatie) sau puteti da pagina cu pagina. Iar cand doriti sa inchideti, apasati *, selectati Quit Reading si aplicatia se va deschide data viitoare exact unde v-ati oprit. Asa veti avea ce face cand stati la rand la Posta, cand sunteti in masina, etc., si nu v-ati luat o carte cu voi. Atentie, bateria se descarca mai repede! Dar se merita. Sa-mi spuneti ce parere va face.

Alte doua saituri utile, de unde puteti descarca gratuit eBooks pe PC, sunt Project Gutenberg si Many Books.

mogens

2010-05-12T13:54:00.000-07:00

"Everything was very sad, all of life, all of life, empty behind him, dark before him. But such was life. Those who were happy were also blind. Through misfortune he had learned to see; everything was full of injustice and lies, the entire earth was a huge, rotting lie; faith, friendship, mercy, a lie it was, a lie was each and everything; but that which was called love, it was the hollowest of all hollow things, it was lust, flaming lust, glimmering lust, smoldering lust, but lust and nothing else. Why had he to know this? Why had he not been permitted to hold fast to his faith in all these gilded lies? Why was he compelled to see while the others remained blind? He had a right to blindness, he had believed in everything in which it was possible to believe.

(................)

There was a love, pure and noble, without any coarse, earthly passion; yes, there was, and if there was not, there was going to be one."

"Mogens" - Jens Peter Jacobsen

Painting by Marcus Stone

va place iasomia?

2010-05-12T10:39:00.000-07:00

Fie ca da, fie ca nu, TREBUIE sa intrati putin in lumea Erikai a.ka. Jasmin Blanc. Tocmai i-am descoperit blogul si shop-ul si sunt incantata! Mainile ei stiu sa creeze mici minuni care te duc cu gandul fie la o casuta provensala la marginea unui camp cu levantica, fie la tarmurile marseilleze insorite. Sunt de o delicatete aparte! Vizitati, comentati, cumparati, dati de veste mai departe; merita din plin!

O feliuta din desert: Imi place foarte mult acest colier. Sper sa nu se supere ca i-am furat imaginea fara sa cer consimtamantul...:D

Image by Erika @ Jasmin Blanc

P.S. - Ca tot veni vorba de levantica: O reteta faina de inghetata cu levantica si miere.

swap de vara

2010-05-12T02:52:00.000-07:00

Imi place sa-mi amintesc datele astronomice (notati, nu astrologice, nu sustin astrologia cu niciun chip :) ), importante. Ceva de genul "Ah, alaltaieri a fost echinoctiul de primavara! Iar am uitat!" :D

Asa ca am o idee: Sofia Barao organizeaza de ceva timp niste "autumn swaps" (pe vechiul blog care nu mai e de gasit) care mi s-au parut interesante. Ce-ar fi sa facem si noi un mic swap de solstitiul de vara?

Cum functioneaza:

Imi spuneti pe mail - dia [.] haret [@] gmail [.] com - ca doriti sa participati, pana pe 1 iunie. Eu va voi trimite cateva intrebari la care sa raspundeti (astfel incat viitorul partener de swap sa va cunoasca putin preferintele si personalitatea). Dupa 1 iunie, voi selecta aleatoriu perechile si va voi trimite raspunsurile oferite de perechea voastra impreuna cu datele de contact. Perechile nu vor fi doua persoane care isi vor face reciproc micul dar, ci vor fi de tipul A - B, B - C, C - A. Voi veti sti cui ii veti face cadoul, dar cine vi-l face voua va fi secret pana in momentul primirii darului.

In ce va consta aceasta surpriza? Nimic costisitor. Ceva care sa reflecte propria voastra personalitate si sa se adapteze cat de cat la cea a perechii:

- ceva musai facut de mainile voastre (de preferat, ceva facut anume pentru partenerul de swap; nu conteaza cat de priceputi sunteti);

- ceva pentru suflet (muzica, film - chiar si copiate pe un CD sau DVD, sau carte, sau altceva);

- ceva vintage;

- ceva la alegerea voastra.

Pachetelul trebuie pus la posta cam pe 17 astfel incat sa ajunga de solstitiu, adica 21 iunie. Repet, solstitiul nu are o semnificatie mistica, e doar un reper :))!

Daca doriti, puteti sa puneti acest banner la voi pe blog ca sa afle si altii (dar nu prea multi, ca sa nu devina incontrolabil, fiind primul pe care il organizam impreuna) si sa avem cu cine face schimbul.

Asa ca...Pe locuri, fiti gata, start!

Despre "tehnica" inversiunii

2010-05-11T12:57:00.000-07:00

Fiindca va vad atat de interesate de "obiectivul macro al saracului", sau "tehnica" inversarii obiectivului, o sa fac un mic tutorial, cu limitele de rigoare, caci nu am experienta. M-am apucat de fotografie (nu se pun point-and-shoot-urile pe film) abia de doi ani: Un an jumate cu un Fuji s5700 si de o jumate de an cu un Canon 450D. Desi simt ca am facut progrese majore de cand am renuntat la Fuji s5700, mi-e dor de functia super-macro a acestuia, care era, fara exagerari, foarte buna:

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

E de prisos sa va spun cat de mult costa un obiectiv macro dedicat. Credeam ca voi amana mult timp fotografia macro pana cand am aflat de inversarea obiectivului de kit (si nu numai, dar eu pe asta il am). Asadar, scurtand povestea:

Fie Canon aparatul DSLR de care dispuneti. Sa spunem ca vreti sa fotografiati o insecta pe o floare in aer liber. Cele doua probleme mari de care trebuie sa tineti cont:

1. Lumina

2. DoF-ul prea ingust

1. In cazul de fata, fotografia in lumina naturala, exista riscul supraexpunerii. Asadar dam ISO la minim (100) si compensarea expunerii (+/-) tot la minim (-2).

2. Se selecteaza programul Aperture (Av), se regleaza apertura astfel incat DoF-ul sa nu fie prea ingust si sa nu patrunda prea multa lumina. Sa spunem un f8. Nu e nevoie sa dati focalizarea pe manual. Din momentul in care scoateti obiectivul, oricum focalizarea e manuala. Reglati, eventual, zoom-ul. Focalizati, apasand declansatorul la jumatate. Apoi scoateti frumusel obiectivul.

Daca nu aveti un inel de inversare (exista si asa ceva), il tineti binisor cu mana stanga, avand grija sa stea lipit de filetul aparatului. Si va apropiati cat mai mult de subiect. Am spus cat mai mult! Trageti cateva cadre si reglati setarile mentionate mai sus dupa necesitate, daca nu e treaba buna. Aveti grija sa tineti mainile cat mai fix, deoarece riscul de blur e destul de mare (asta si fiindca ISO e dat la minim si timpul de expunere va creste putin, probabil).

Si atat!

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

In cazul in care incercati tehnica acasa sau in spatii cu iluminare mai slaba, reglajele pentru lumina sunt inverse: Compensarea expunerii creste, eventual si ISO.

Succes!

plantago lanceolata

2010-05-10T01:00:00.000-07:00

E una din plantele mele preferate. Ma uimeste delicatetea ei si consider ca numele nu-i e atat de elegant pe cat merita - patlagina. Cu tulpinita subtire si-nalta, purtand un capsor incoronat, ar trebui sa poarte si un titlu nobiliar. In plus, frunzele-i sunt bogate in vitamina K, avand proprietati hemostatice, previn cresterea colesterolului si trateaza ulcerul stomacal.

P.S. - Da foarte bine si intr-un buchetel cu flori de camp ;)

Illustration by Cicely Mary Barker

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

ganduri din trecut - 24/06/2007

2010-05-09T13:44:00.000-07:00

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

"O ciocanitoare in departare, undeva, in varf de deal, scoate ecou. Un gandacel cazut prada vietii...Si-a pierdut capul :) E ciudat sa te gandesti ca, acum catva timp, in carcasa lui maronie, lucitoare, era un strop de viata. Acum, piciorusele lui stau inerte, iar aripile zac neputincioase, frante, sub elitre, fara geniul zborului. Un alt gandacel - un necrofag, a zbughit-o din el. Viata...

Lumina soarelui, arzatoare in plin camp, e atat de blanda si invioratoare sub frunzis, filtrata verzui. Iar vantul e un adevarat harpist...

Un alt gandac! O nestemata. O mica radasca. Plec mai departe in descoperirea altor comori. Vezi, nu e nevoie de Amazonia, de "mireasma ametitoare a copacilor", cum spunea nu-mai-stiu-ce polonez in "Pestii canta in Ucayali".

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Un gandacel rosu, cu ochi ca doua punctisoare negre. Ce fragil pare, cu antenele lui segmentate...A zburat! Vezi, e mai liber ca mine...Eu - Omul. Un paianjen. Panza lui pare tesuta haotic, dar stiu eu ca e o intreaga matematica in ea, mai multa in mintisoara lui decat in a mea. Si soarele, Soarele care imi lumineaza din plin fata. Clipa asta o pun intre paranteze ( ). Ce ciudat, in tot timpul asta s-a facut o liniste...Parca Natura mi-ar fi respectat reculegerea.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Sunt pe pisc. Ce mireasma are iarba asta! Iar raul pare doar o panglica argintie, fara adancime. Doar oglinda. Orasul il cuprinzi dintr-o privire. Doar cerul se ghiceste nemarginit dincolo de orizont.

Nimic nu e mai placut decat sa te faci una cu pamantul, cu ochii plini de cer. Si...misunand de furnici. Sunt cu adevarat fiica Naturii. Doar asa pot sa ma iubesc.

Te iubesc, Pamant!"
24/06/2007

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Revenind in prezent: Sambata, alta dupa-amiaza petrecuta pe camp, dincolo de statia de epurare. Data asta am fugarit mustele verzi, mi-am facut un prieten in haita de caini care ma latra de fiecare data, am vazut o pasare imensa, cafenie, cu zbor jos (o bufnita oare?) si mi-am facut timp si sa ma destind, nu doar sa fotografiez: Tolanit in iarba si ascultat ciocarliile in inalt si talangile din departari.

P.S.- Azi am reusit sa merg cateva clipe pe role nesustinuta!! Victorie! (Radeti, voi, Ciorapi-Albi, da' pentru mine e mare realizare :)) !).

the essence of a thousand scents

2010-05-09T07:27:00.000-07:00

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

"The little pathway down the valley to the bay had clumps of azalea and rhododendron planted to the left of it, and if you wandered down it on a May evening after dinner it was just as though the shrubs had sweated in the air. You could stoop down and pick a fallen petal, crush it between your fingers, and you had there, in the hollow of your hand, the essence of a thousand scents, unbearable and sweet. All from a curled and crumpled petal."

Daphne du Maurier ~ "Rebecca"

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Asteptam fotografiile cu florile de magnolie alba de pe primul film facut cu aparatul Zenit ca sa le postez impreuna cu citatul de mai sus (are "Rebecca" niste descrieri superbe ale gradinii de la Manderley... recomandare!). Insa filmul nu se mai termina. Asa ca am deschis capacul din spate si am realizat ca nu am fixat filmul si maneta de desfasurare se misca in gol. Ah, cate cadre am pierdut! Inclusiv magnoliile de anul acesta, pe care le-am fotografiat doar cu Zenitul. Cred c-o sa fac un tutorial ilustrat despre cum se incarca filmul intr-un astfel de aparat, pentru alti dummies, ca mine. Sirul gafelor continua...he he!

...

2010-05-07T11:51:00.000-07:00

7 mai, 21:49 - primul tunet de anul asta...Ah, de cand astept o furtuna cu tunete si traznete! Festin in seara asta...

weekend reading

2010-05-07T03:06:00.000-07:00

O postare scurta si stangace despre ceva mai mare decat cuvantul.

Aveam de gand sa va spun cate ceva despre cum l-am descoperit pe Blaga, dar povestirea mea s-a transformat intr-o critica la adresa scolii romanesti, asa ca trec direct la ce inseamna Blaga pentru mine. Ma regasesc mult in scrierile lui. El e cel care a reusit sa-mi descrie cel mai bine trairile de om indragostit si tot la el am gasit ~~cuvintele~~ (sentimentele, nu cuvintele, ca astea au fost destule si degeaba) pe care le asteptam de la cel iubit, dar care nu au venit...O dragoste care s-a izbit de oglinzi. Fiecare etapa din evolutia sentimentelor mele si-a gasit reflectarea in cate o poezie, in cate o fraza din scrisorile lui. Poate pentru ca si eu pot spune ca 'in mine insami eu m-am simtit totdeauna oricum, numai domoala nu' si ca 'sunt atat de necumpatata, incat si atunci cand sunt cumpatata si linistita sunt necumpatata in cumpatarea si linistea mea' :)

Sunt convinsa ca fiecare se regaseste in opera lui. Un mare scriitor e universal...de-a lungul generatiilor si de-a lungul firilor. Iar eu spun ca Lucian Blaga e cel mai daruit scriitor pe care petecul asta de pamant numit Romania l-a zamislit pana acum.

Am promis sa scanez corespondenta acestuia cu pe-atunci-viitoarea-sotie, Cornelia Brediceanu. O puteti descarca - daca aveti cont pe Scribd - de aici. Lectura placuta!

P.S. - Am uitat sa cer scuze pentru notatiile scrise cu creionul pe marginile paginilor. Va rog sa le ignorati! :)

P.P.S.- Si un film de vazut in weekend. Daca nu l-ati vazut,

va rog, va rog, va rog

sa-l vedeti! Una din scenele mele preferate e atunci cand rasul urmareste vulpea. Cata gratie in miscari! E zbor, e balet! E teribil filmat, auzi fiecare gafait, fiecare zgomot produs de zapada calcata in goana. De ascultat la casti!

loc de dat cu capul

2010-05-05T14:23:00.000-07:00

Sunt un monument de prostie. Fac cele mai stupide gafe in cele mai nepotrivite momente. Iata-ma la 3 kilometri de granita cu Bulgaria, dupa o calatorie de 300 de kilometri, in imposibilitatea de a o trece pentru ca, ei bine, pentru ca MI-AM UITAT BULETINUL! @&%$#!

L-am pus in buzunarul unei posete pe care ulterior am schimbat-o pentru ca ar fi ocupat prea mult spatiu. Bineinteles, am avut grija sa iau servetelele si alte maruntisuri, numai portofelul cu acte si bani ba. Oscilez intre a-mi lega streangul de gat si a intra in pamant de rusine. Cel mai greu sentiment este cel de neputinta, de frustrare. Esti atat de aproape de ce ti-ai dorit si nu ai ce face.

Asta imi aminteste de un moment in care sentimentul de frustrare a fost de-a dreptul coplesitor, sufocant. Si, culmea, se intampla exact acum un an. Daca as fi superstitioasa, as spune ca 5 mai e o zi fatidica pentru mine.

Stateam la mai putin de un metru de cel-mult-prea-iubit-acum-in-curs-de-uitare-:), care tocmai ma anuntase din senin ca vrea sa rupem relatia, si ma uitam la chipul acela atat de drag, ale carui trasaturi le stiam pe de rost si pe care invatasem sa le iubesc una cate una. Creierul meu procesa sute de ganduri pe secunda in speranta de a gasi ACEL cuvant care l-ar fi determinat sa ramana. Dar cuvantul nu era de gasit. Tot ce reuseam sa-mi spun era "Oh, Doamne...Acum e aici, atat de aproape. Inca mai am timp sa spun ceva. Dar in momentul in care vom intoarce spatele, totul va fi pierdut. Si eu nu pot face nimic. Nimic."

Mda. Ce sa mai spun... Am o viata splendida :)

Bulgaria!

2010-05-03T05:32:00.000-07:00

Uraaa, maine

seara plec in

Bulgaria in

delegatie!

Daca nu

intervine

ceva neprevazut,

miercuri voi

fi in Ruse.

A-bia as-tept!

Image by zniv

another handcraft project

2010-05-03T01:13:00.000-07:00

My mom worked as a bag maker for about 20 years. She has transmitted her passion for sewing to me and my sister. While in highschool, I used to make simple rucsacs and sell them to my classmates.

I've been wearing my dragonfly bag everywhere for, I think, more than 5 years and changed its straps only twice. It still looks good! But I think it's time for a bag that's big enough to carry both my Canon and Zenit.

So, here's a little sketch for the new project. I'll use teal and brown velvet cord, brown buttons, beads, white sequins, teal, white and green mohair strands.

sfarsit de-april

2010-04-30T15:13:00.000-07:00

O seara calda pe campurile copilariei, invaluita in miresme de flori de mar, liliac si balta.

Globuri de papadii reproducand apusuri miniaturale.

Crepuscul.

Stufaris si soapte mici de codobaturi galbene.

Din cand in cand un tipat de pasare misterioasa.

Deasupra cer limpede si primele stele ale serii.

dive

2010-04-29T05:11:00.000-07:00

My soul is covered in barnacles of pain.

Their calcar shells have wrapped it,

dragging me lower and lower.

I tried to scrap them with a scream.

But the mouth filled

with the salt water of tears.

Will you dive -

one day -

and pick my fossilized heart

from the depths,

and treasure it like

a long quested amphora?

Image by gh0stdot

recessional

2010-04-29T03:43:00.000-07:00

Nu mai cred in minuni.

Mi-ai arat tarana de n-a mai ramas

piatra pe piatra.

Ai presarat cu sare.

Nu mai creste

nimic.

beads, sequins, lace and ruffles

2010-04-28T03:47:00.000-07:00

I've got a new project. This time it's quite difficult and I'm making it public to make sure I'll take it seriously. I've been invited to a wedding next month and I need a dress. Usually, when I don't buy them, my mom makes my dresses, but since she's gone to Italy for a few months and I'm trying to save money for my trip to Rome, I'm going to ~~try to~~ make it myself. The finished "product" should look like the one in the image. Teal taffeta, golden sequins and beads, some beige lace touches. I'll let you know how it goes!

Update: Project aborted :) I must admit that it exceeds my tayloring skills. Maybe another time, with a little help...

narcissus

2010-04-24T06:00:00.000-07:00

étoiles filantes

2010-04-23T00:14:00.000-07:00

I had prepared the place before going to bed. Moved the table from the window, put a chair, took off the insect wire, brought a thermos of hot tea and a piece of cake. Everything was set when I woke up at 2:30 a.m. But it was freezing. I installed myself on the chair, wrapped in my blanket, with a knit cap tucked on my head, a cup of tea in my cold hands and music in my ears. And waited...And for a long hour in the silent night, I received 10 messages from comet Thatcher. Each Lyrid so different from the other. Some moved slowly and imperceptible till they consumed, others flashed across the sky impulsively, almost startling me. It's a weird feeling to gaze at the stars while others are deeply asleep. Just you and the sky. Et les étoiles filantes...

Illustration by Julianna over at Oh My Cavalier

return

2010-04-22T04:11:00.000-07:00

Today I've seen the house martins for the first time this year. I'm waiting for my babies to come at my office window too. They haven't arrived yet. I'm so excited, it's so nice to see them raise their babies year after year!

Image of a young blackcap by Ignacio García

starry night

2010-04-21T04:02:00.000-07:00

Are you going to watch the Lyrids tomorrow night?

Image by Wally Pacholka

just thoughts

2010-04-18T21:46:00.000-07:00

We're licking one another's wounds. But I'm affraid we're washing these wounds in the same water we'll drink afterwards and so the infection spreads, instead of being cured.

more plans

2010-04-13T03:45:00.000-07:00

I'm planning to begin a 365 film photo project now that I can carry my Zenit with me wherever I go. I'll make a little notebook to document all the shots that I take, a few words about the subject of each photo. One film per month. I'll post a photo per day on my photostream with a month delay.
Meanwhile, I'll finish the first roll and develop it. I hope it will turn out allright. It's easy to set the aperture and to focus, but I have the feeling that I haven't learned yet to set the shutter speed corectly. I'll see that when the first roll is developed.

I bought a guitar yesterday. I've always dreamed to play the guitar. On a warm summer evening with some close friends around the fire. Maybe on a beach. Hopefully I'll learn a few chords. When I arrived home with it, my father said: "When will you stop beginning new hobbies?" I guess never :)) Actually, I have just one hobby: Learning new things, exploring and discovering what I can and what I can't do. Isn't this what makes us human, among other things? Our thirst of knowledge?

my new friend is russian...

2010-04-06T12:51:00.000-07:00

...and he smells of old leather.

My Zenit 3M has arrived ♥

another year has passed...

2010-03-31T07:45:00.000-07:00

I was hoping to shoot the moon through the cherry blossoms on the Memorial night again this year, but the winter was long and the cherry tree hasn't blossomed yet. Although it's fuzzy, this is one of my favourite photos.

Another year has passed...

The cruelest year.
The liveliest year.

The wisest year.

Who knows...

Roman Holiday

2010-03-30T03:26:00.000-07:00

I'm looking for things to see in Rome this July. So far, I have on my list:

Cimitero Acattolico where Keats and Shelley rest

photo by txcun

San Calisto catacombs (photography not allowed :( )

photo by Laurence Belgrave

Trajan's Column, since is related to my history and I've heard so much about it.

photo by David Bramhall

Trastevere. I don't know anything about it, but I've heard it has a great atmosphere.

photo by FedeFido

Sant Eustachio Caffè and...

photo by Time Out Chicago

...Il Gelato di San Crispino

photo by Robyn Lee

Any recommendations? Please leave them in the formspring box on the sidebar, I'd be pleased to read them and add them here. Thank you!

we all have castles to capture

2010-03-25T00:39:00.000-07:00

I saw this film last night and I laughed a lot, despite the kiwi slices falling off my face :). What a wonderful place to live in...To swim in the moat or to sunbathe on top of the castle tower...I was left with a holiday feeling, just as Cassandra sais in the beginning..."a golden memory".

my zenith is about to broaden

2010-03-24T04:49:00.000-07:00

I'm waiting for my Zenit 3M to arrive. I'm so anxious!

Image by clicks_1000

broken wing

2010-03-22T01:24:00.000-07:00

Edward Killingworth Johnson - Her First Sorrow

am vazut un porumbel zburand cu

o aripa franta

tasnea spre cer, apoi se pravalea spre pamant,

pentru ca, inc-odat', sa-si ia avant

spre tarii.

Si ma intrebai daca aripile cresc din nou.

aripa iubirii mi-e franta.

ma-nalt uneori spre-acelasi crez de-altadat-

ca Dragostea e cea care il face pe om - OM.

ca nu e poleiala mizeriei si-a suferintei,

a deznadejdii si a egoismului.

dar ma pravalesc apoi spre adancurile

negarii.

Ma-ntreb daca aripile cresc din nou.

escape

2010-03-17T08:34:00.000-07:00

It's 17:23 and I'm still at work (from 6:forty-something), waiting for some guests to leave. So, I've found the perfect escape place: Ann's Flickr photostream. Please take a look. Her film photos are full of poetry.

Images by Ann