stiri din gradina bunicii

Regret ca va fi vanduta, acum ca bunica mea nu mai e. O adevarata oaza pe o strada prafuita si murdara, pe care eu o numesc Micul Afganistan. Nu voi uita nicicand vara ploioasa in care am locuit aici. Copacii cu scoarta innegrita de umezeala, plini de iedera de un verde iradiant, leaganul improvizat din parul batran, unde pictam si ascultam Mireille Mathieu, merele dulci-acrisoare, puzderia de melci, agrisele care-ti strepezeau dintii, tufele gigantice de caprifoi, pisicile trecand in goana (sora-mea obisnuia sa spuna ca poti comunica cu ele, daca in timp ce miauni te gandesti la ce le spui), gradinita de ierburi mediterane (substitut al gradinii visate de mama), bujorii, narcisele, zambilele, lalelele batute, lacramioarele (descendente ale unor lacramioare gigantice de padure), bondarii, noptile in care ascultam Radio Cultural sau citeam pana spre dimineata, sertarele pline de vederi si martisoare, pe care le pradam cu sora mea, fotoliul galben, lampa cu lalele, iepurasii din copilarie, carora le dadeam rostopasca, invartita de dovleac. Si cate si mai cate.